Iniţiez astăzi categoria Interviul Info Apollonia. Interlocutorul este provocat să răspundă la cele şase întrebări esenţiale ale unei ştiri: cine?, ce?, unde?, când?, de ce?, cum?. Ele se vor regăsi cu fiecare nouă discuţie, chiar dacă continuarea întrebării va suna diferit.
Primul invitat să răspundă este scriitorul şi matematicianul Bogdan Suceavă, venit din SUA, unde trăieşte din 1996, pentru un turneu de promovare al celui mai recent volum al său, apărut la Editura Polirom anul acesta, Memorii din biblioteca ideală.
Să vedem ce ne-a răspuns:
Cine este Bogdan Suceavă?
Un fost participant la Concursul „Gazetei matematice” din anii optzeci, care și-a continuat studiile de matematică la Universitatea din București și apoi la Michigan State University, iar acum predă în California, la o universitate de stat. Probabil că e cineva cu suficient de multă răbdare cât să termine un roman, pentru că a izbutit asta de mai multe ori.
Ce activități sunt cele mai plăcute minții dumneavoastră?
Mi-ar fi foarte greu să ierarhizez într-un fel, așa că am să le trec în ordine alfabetică: analiza matematică, fotbalul, geometria, literatura, rugbyul, topologia. Poate de aceea am totdeauna câte ceva interesant de făcut. Și nu pot nici face matematică, nici scrie literatură, atunci când are loc câte un campionat mondial, sud-american sau european de fotbal.
Unde vă simțiți cel mai mult „acasă”?
În orice loc unde probabilitatea de a fi întrerupt se apropie de zero.
Când scrieți?
Atunci când ideea s-a împlinit, când am imaginea întreagă a proiectului. Dacă ideea e acolo, atunci realizarea e doar o simplă problemă de optimizare a programului și de ajustare a agendei. Nu disciplina interioară e problema, ci capacitatea noastră de a vedea povestea întreagă.
De ce reveniți la Iași?
Pentru că la Iași am mulți prieteni și există o extraordinară căldură umană pe care cu greu o găsești în alte locuri din lume. E un oraș super, cu o extraordinară deschidere spre cultură, atât spre literatură cât și spre matematică.
Cum ați găsit raportul între matematică și literatură?
Mai degrabă simbiotic decât conflictual. Se pot practica complementar, se întregesc una pe cealaltă, iar atunci când crești în cultura română ai avantajul de a avea acces cu naturalețe la amândouă în același timp, la fel cum în alte culturi copiii învață de mici două limbi. Până la urmă am scris o întreagă carte despre relația aceasta, căci Memoriile din biblioteca ideală asta sunt.
