Opera lui William Shakespeare este cunoscută şi analizată pe faţă şi pe dos, însă despre scriitor în sine nu se cunoasc foarte multe lucruri. Cu atât mai puţin este cunoscut trecutul lui Shakespeare care, susţine un articol publicat de „Smithsonian Magazine”, ar putea să nu fi fost atât de curat.
Actor într-o piesă cu interlopi
Un document juridic datat din 1596 şi descoperit în 1931 de către Leslie Hotson în Arhivele Naţionale Britanice, dă de înţeles că Shakespeare ar fi fost unul dintre personajele care populau lumea interlopă londoneză.
Documentul consemnează faptul că viitorul scriitor era acuzat că ar fi ameninţat cu moartea un alt personaj. Dar, spun istoricii, înţelegerea acestor documente este îngreunată de faptul că ele sunt redactate înlatină, cu multe abrevieri, şi se abuzează de jargonul judiciar al epocii.
În acelaşi document, mai multe persoane sunt acuzate de aceleaşi fapte printre care şi primul angajator al lui Shakespeare, Langley, un impresar cu o reputaţie dubioasă.
Langley, cu un trecut tulbure şi îmbogăţit prin mijloace dubioase, este acuzat de violenţe şi de tâlhărie. Acuzatorul lui cel mai virulent este un anume William Wayte, cel care se plânge şi de faptul că a fost ameninţat cu moartea de către Shakespeare. Wayte, un personaj foarte periculos, reprezenta interesele tatălui său, William Gardiner, un temut magistrat corupt dinSurreya cărui avere provenea mai ales din activităţi criminale.
“Un corb arogant”
Mulţi dintre biografii care citează acest document resping acuzaţia adusă Bardului. Ei cred, mai degrabă, că Shakespeare a fost prins la mijloc în această ceartă interlopă londoneză. Samuel Schoenbaum, un specialist în viaţa şi opera marelui scriitor crede că, cel mai probabil, ar fi ca Shakespeare să fi fost doar un martor la această poveste.
Autorul articolului din „Smithsonian Magazine” crede că, pe baza puţinelor documente păstrate, este greu de tras concluzia că Bardul ar fi fost un membru al lumii interlope. Mai degrabă, el a evoluat în acea lume, îmbinând activităţile ca angajat al luiLangleycu scrisul de piese până prin, probabil, 1597, când a avut suficienţi bani, o sumă considerabilă pe vremea aceea, pentru a achiziţiona o casă mare, în Strafford. Evident, se poate specula pe seama surselor acestor bani: drepturi de autor sau activităţi ilegale.
Alte surse din epocă însă, lasă să se înţeleagă că William Shakespeare nu a fost nici artistul sensibil bănuit din paginile operei sale şi nici un cetăţean care să fi respectat legea. Există documente juridice care arată că Bardul nu îşi plătea datoriile şi că a dat în judecată trei bărbaţi care aveau să îi dea bani.
Sursa: oradestiri.ro
Autor: Gianina Gheorghiu
