În secolul trecut, în România schimbările instituțional-politice, economice și sociale au fost promovate sub imboldul necesității modernizării societății. De la sistemul politic bazat pe votul censitar la democrația parlamentară interbelică, regimuri dictatoriale și apoi totalitare, urmată de tranziția postcomunistă – toate aceste schimbări au fost motivate, cel puțin la nivel discursiv, de imperativul modernizării.
Educația și, extrapolând, cultura reprezintă mecanismele de construire și de diseminare a discursului la nivelul întregii societăți. Definiția constructivistă a discursului a lui Michel Foucault, prin care discursul nu este doar un concept lingvistic, ci devine un liant între limbaj şi practică, suprimă distincţia tradiţională dintre ce spune cineva (limbajul) şi ce face (acţiunea). Astfel, discursul devine un metalimbaj care creează un orizont al reprezentărilor, al cunoaşterii şi al adevărului. Modernitatea este cea care face trecerea de la regimul puterii (specific evului mediu) spre regimul legitimităţii şi cel al adevărului. Dacă regimul adevărului este unul specific totalitarismelor, regimul legitimităţii devine consubstanțial sistemelor democratice, care apelează la discurs pentru a crea noi solidarităţi. Prin acest mecanism, puterea devine o reţea care interconectează întregul corp social. Mai mult de atât, discursul devine astfel procesul prin care o societate utilizează limbajul pentru a produce semnificaţii. Și, prin aceasta, discursul devine punerea în practică a schemelor de supunere, de angrenare a indivizilor în interiorul sistemelor sociale.
Pornind de la aceste premise, volumul urmărește să reunească demersuri prin care un rol central ar trebui să îl aibă conceptele de promovare socială, meritocrație, dezvoltare comunitară, transferuri culturale, canon cultural, câmp cultural, bunuri simbolice, capital simbolic etc.
Abordările trebuie să urmărească în principiu analiza sistemului educațional și, extrapolând, a mediului cultural românesc, prin prisma metodologiei oferită de istoria socială, istoria culturală, socio-demografie istorică, sociologie istorică, istoria conceptuală, istoria imaginarului.
C.S. I. dr. Lucian Nastasă-Kovács
Norme de redactare a lucrării științifice
Lucrările vor fi trimise până în data de 01.02.2013 la adresele de e-mail: [email protected], [email protected] .
Editorii vor evalua contribuțiile printr-un sistem de double peer-review, după ce în prealabil lucrările vor fi depersonalizate (anonimizate). Indiferent de rezultatul evaluării, contributorii vor fi notificați printr-un e-mail.
Manuscrisele vor fi salvate într-un singur fișier, format *.doc (Microsoft Word).
Dimensiunea lucrării nu este limitată. Totuși, lucrările ar trebui să aibă cel puțin 10 pagini, Word, Times New Roman, 12, spacing 1.
Aranjarea textului
- Titlul – concis, scris cu majuscule, TNR, 14, bold
- Numele autorului
- Afilierea instituțională a autorului, urmată de adresa de poștă electronică (e-mail)
- Abstract – limbă de circulație internațională (de preferință limba engleză), 400-500 de cuvinte, TNR, 12, 1 spacing.
- Cuvinte cheie (key-words) – 5.
- Note de subsol (footnotes) – TNR, 10, 1 spacing.
