Cu mai bine de cinci filme lansate pe an şi proiecte importante în viitor (are toate şansele să-l interpreteze, într-un film regizat de Abel Ferrara, pe fostul şef la Fondului Monetar Internaţional, Dominique Strauss-Kahn, implicat în 2011 într-un scandal sexual), Depardieu, supranumit „taurul din Charolais” sau „marea forţă a naturii”, pare hotărât să dea de pământ cu instituţiile statului francez. Poate că nu are sorţi de izbândă, dar cu siguranţă în acest moment câţiva consilieri economici ai guvernului se gândesc cu grijă că reacţia actorului nu va fi singulară şi că poate procentul de 75% nu a fost cea mai inspirată mişcare într-un stat şi aşa cunoscut pentru înclinarea tot mai accentuată spre stânga.
Nominalizat la Oscar pentru Cyrano de Bergerac, Depardieu are la activ peste 180 de titluri pentru marele şi micul ecran, ceea ce dă o medie impresionantă de 4,5 titluri pentru fiecare din cei 40 de ani de carieră. Este celebru pentru faptul că nu refuză nimic. Acum poate fi Obélix, scălâmbăindu-se pe ecran cu perucă roşcată, iar câteva luni mai târziu poate face un rol excepţional precum cel din Mammuth, filmul din 2010 al duo-ului Gustave de Kervern şi Benoît Delépine, inclus în competiţia festivalului de la Berlin. De vineri îl poţi vedea pe actor într-un rol secundar în Viaţa lui Pi, aşteptata ecranizare a lui Ang Lee după celebrul roman al canadianului Yann Martel.
