În Conferinta Generala UNESCO din 17 noiembrie 1999 a fost proclamată Ziua internaționala a limbii materne, prin care se promovează recunoașterea și utilizarea limbilor materne din lume, în special a limbilor grupurilor minoritare.
La origine, a fost Ziua Mișcării pentru Limba, comemorată în Bangladesh începând din 1952, în amintirea studenților ucisi de către poliție, care au militat pentru recunoașterea limbii bengali în Pakistan care cuprindea pe atunci și teritoriul de astăzi al statului Bangladesh.
21 februarie 1952 corespunde zilei de 8 Falgun 1359 din calendarul Bangla. La această dată un grup de studenți de la Universitatea din Dacca au manifestat pentru recunoașterea limbii bengali ca una dintre limbile vorbite pe teritoriul statului Pakistan. Guvernatorul Pakistanului decretase în 1948 ca limba urdu este singura limbă oficială atât în Estul cât și în Vestul Pakistanului. Dar populația din Est (teritoriu devenit ulterior statul Bangladesh), care vorbea în majoritate limba bengali, a initiat o mișcare de protest care a culminat în 21 februarie 1952 cu manifestația studenților de la Universitatea din Dacca încheiată cu deschiderea focului de către forțele de ordine.
Începind din 2000, ziua de 21 februarie se marchează drept Ziua Internațională a Limbii Materne. Statele membre UNESCO s-au angajat să contribuie la protecția și revigorarea bogatei diversități culturale prin promovarea limbilor ca formă de comunicare, interacțiune și înțelegere între popoare diferite.
Cu acest prilej cităm aici un poem semnat de Grigore Vieru: ”În limba ta”
În aceeași limbă
Toată lumea plânge,
În aceeași limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poți s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.
În limba ta
Ți-e dor de mamă,
Și vinul e mai vin,
Și prânzul e mai prânz.
Și doar în limba ta
Poți râde singur,
Și doar în limba ta
Te poți opri din plâns.
Iar când nu poți
Nici plânge și nici râde,
Când nu poți mângâia
Și nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău ân față,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.
