Majoritatea întâmplărilor pe care indivizii și le amintesc tind să fie din perioada dintre 20 și 30 de ani. Până în prezent, oamenii de știință au reușit să afle că această perioadă joacă un rol important în modul în care oamenii își structurează așteptările, poveștile și amintirile. Totuși, nu se cunoaște ce anume îi determină pe indivizi să îi atribuie acestei perioade o importanță deosebită, fie că este vorba despre calitățile intrinseci ale evenimentelor petrecute în această perioadă, de o consecință a modului în care creierele tinere ale oamenilor codifică informațiile sau de o strategie de amintire care favorizează arbitrar stagii din tinerețe.
Amintirile autobiografice nu sunt distribuite în mod egal de-a lungul vieții. Pe de altă parte, indivizii au tendința de a experimenta o perioadă de amnezie infantilă între naștere și vârsta de cinci ani, urmată de o perioadă între 10 și 30 de ani (un interval critic pentru actualizarea majorității informațiilor de ordin autobiografic, în care multe amintiri sunt grupate în perioada cuprinsă între 20 și 30 de ani) și „perioada recentă”, ce se întinde de la finalul perioadei precedente până în prezent. La început, experții au argumentat că cea de-a doua perioadă coincide cu o fază de dezvoltare mentală foarte dezvoltată. Tinerii adulți codifică mai multe informații referitoare la lume pentru că au minți mai agile. Pe măsură ce funcțiile cognitive scad odată cu vârsta, fluxul de amintiri scade.
Sursa: www.descopera.ro
Autor: Marius-Constantin POPA, Redactor Info APOLLONIA