O cercetare recentă contrazice ceea ce majoritatea oamenilor au învățat la școală, indicând faptul că masa atomică nu are tot timpul o valoare fixă, așa că acest parametru a fost recalculat recent pentru cinci dintre elementele chimice cunoscute. Cunoașterea masei atomice relative – denumită și greutate specifică – a fiecărui element chimic în parte este foarte importantă în știință, industrie și chiar comerț. Încă din anul 1882, Frank W. Clarke, profesor al unei universități americane, a creat un tabel de mase atomice pentru uz practic în aceste domenii.
Aceste mase atomice sunt trecute, de asemenea, în tabelul periodic al elementelor chimice, cunoscut și sub denumirea de „tabelul lui Mendeleev”. Recent, o comisie a Uniunii Internaționale pentru Chimie Pură și Aplicată (IUPAC), în urma unei cercetări realizate în colaborare cu U.S. Geological Survey și alte instituții, a revizuit aceste valori și a publicat un nou tabel, unde masele atomice a cinci elemente diferă de cele anterioare. În acest fel, în cazul magneziului și bromului, greutățile atomice standard sunt notate ca intervale, nu ca valori unice, iar în cazul altor trei elemente – germaniu, indiu și mercur – au fost determinat valori noi, mai precise.
Tehnicile moderne de analiză pot măsura masa atomică a multor elemente cu o precizie atât de mare, încât mici variații ale masei atomice a unui element pot servi ca markeri pentru anumite procese fizice, chimice și biologice. Atomii aceluiași element, însă care au mase atomice diferite, se numesc izotopi. Masa atomică a unui element depinde de numărul izotopilor stabili pe care îi prezintă și de cantitatea din fiecare izotop stabil existentă într-o mostră ce conține acel element. Elementele care au un singur izotop stabil nu prezintă variații ale masei atomice. Variațiile masei atomice apar atunci când un element are doi sau mai mulți izotopi stabili a căror abundență variază, în funcție de mostra analizată.
Greutatea atomică standard a bromului era considerată ca având valoarea de 79.904, însă, în realitate aceasta poate varia între 79.901 și 79.907, în funcție de proveniența mostrei unde se găsește elementul. Anterior, IUPAC ajustase și valorile greutăților atomice pentru hidrogen, litiu, bor, carbon, azot, oxigen, siliciu, sulf, clor și taliu, notându-le, de asemenea, ca intervale, pentru a reflecta variațiile greutăților atomice ale acestor elemente. Aceste ajustări sunt importante în cercetarea fundamentală și în practică. De pildă:
• măsurarea precisă a abundenţei izotopilor carbonului într-o mostră poate servi la determinarea purităţii şi a provenienţei unor alimente cum ar fi vanilia şi mierea.
• măsurătorile izotopice ale azotului, clorului şi altor elemente pot fi utilizate pentru a depista provenienţa unor poluanţi din cursurile de apă şi din pânza freatică.
• în testele anti-doping, testosteronul existent în mod natural în corpul uman poate fi diferenţial de testosteronul provenit din preparate farmaceutice, pe baza greutăţii atomice diferite a carbonului.
Sursa: www.descopera.ro
Autor: Marius-Constantin POPA, Redactor Info APOLLONIA
