Oamenii din popor cunosc Sărbătoarea Botezului Domnului sub denumirea de Bobotează. Botezul Mântuitorului Iisus Hristos în Râul Iordan, de către Sfântul Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, poartă și denumirea de „Epifania” sau „Teofania”, termeni proveniți din limba greacă și care înseamnă „arătare”, „descoperire”.
Atunci când Ioan a acceptat să Îl boteze pe Mântuitor, Acesta din urmă S-a descoperit lumii drept Fiul al lui Dumnezeu: cerurile s-au deschis, Duhul Sfânt S-a coborât în chip de porumbel peste El, iar Tatăl a mărturisit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit!” (Matei 3,17). Această sărbătoare a fost menționată pentru prima dată în secolul al II-lea de către Sfântul Clement Alexandrinul. Inițial, Boboteaza era prăznuită în Răsărit laolaltă cu Nașterea Domnului, la 6 ianuarie. În Apus, nu există dovezi despre celebrarea acestei sărbători înainte de secolul al IV-lea.
Începând cu secolul al IV-lea a fost adoptată și de apuseni. Tot la vremea aceea, au fost despărțite cele două mari sărbători: 25 decembrie devenind ziua când era prăznuită Nașterea Domnului și 6 ianuarie fiind ziua în care credincioșii aveau să țină Sărbătoarea Botezului Domnului. Încă din secolul al V-lea, Boboteaza a devenit, în mentalitatea populară, și Sărbătoarea celor trei magi. Apusenii afirmă că relicvele lor s-ar fi păstrat inițial în Milano, de unde se spune că ar fi fost furate de către cancelarul lui Frederic Barbarosa și dusela Colonia, unde s-ar păstra și la ora actuală.
Sursa: www.crestinortodox.ro
Autor: Marius-Constantin POPA, redactor Agenția de Presă Info APOLLONIA
