Dispariţia dinozaurilor şi a trei sferturi dintre plantele de pe Terra, acum 66 de milioane de ani, a fost a cincea extincţie în masă care a afectat planeta. Oamenii de ştiinţă cred că ne apropiem de o catastrofă cu un impact similar.
Primele forme de viaţă de pe planeta noastră au apărut acum cel puţin 3.5 miliarde de ani. De atunci, vieţuitoarele de pe Pământ au trecut prin cel puţin cinci extincţii în masă, evenimente care au dus la dispariţia celor mai multe dintre speciile existente, dar şi zeci de alte catastrofe de o mai mică amploare. Dispariţia dinozaurilor a fost ultima de o asemenea anvergură, dar oamenii de ştiinţă cred că ne îndreptăm către o a şasea extincţie în masă, relatează Business Insider.
Într-un nou articol ştiinţific, bazat pe analiza informaţiilor, publicat în revista Science, o echipă internaţională de cercetători avertizează asupra faptului că, în timp ce extincţiile anterioare au fost produse de transformări planetare naturale sau ciocniri catastrofale cu asteroizi, fenomenul din prezent este influenţat de activitatea omului.
Începând cu anul 1500, au dispărut peste 320 de vertebrate terestre, iar populaţia speciilor rămase a cunoscut un declin de 25%, situaţie similară pentru speciile de nevertebrate.
În rândul nevertebratelor, se estimează că între 16 şi 33% dintre specii sunt ameninţate sau puse în pericol la nivel global.
Animalele mari – descrise ca megafaună, care includ elefanţi, rinoceri, urşi polari şi nenumărate alte specii din lumea întreagă – se confruntă cu cea mai mare rată a declinului, tendinţă care a însoţit extincţiile anterioare.
Acest lucru se întâmplă deoarece animalele mai mari au o rată a creşterii populaţiei mai scăzută, au mai puţini urmaşi şi au, totodată, nevoie de zone de habitat mai extinse pentru a menţine populaţii viabile. De asemenea, acestea sunt vânate frecvent de oameni pentru carnea lor.
„Acolo unde densitatea umană este mare, creşte rata defaunării, incidenţa rozătoarelor şi, astfel, numărul de agenţi patogeni, ceea ce creşte riscul transmiterii bolilor”, a declarat Rodolfo Dirzo.
Totodată, populaţia umană s-a dublat în ultimii 35 de ani, iar în aceeaşi perioadă numărul speciilor de nevertebrate – cum ar fi cărăbuşii, fluturii, păianjenii şi viermii – a scăzut cu 45%.
Ca şi în cazul animalelor mai mari, extincţia este determinată în primul rând de pierderea habitatului, prin procesul de urbanizare accelerată, şi de schimbările climatice globale, fenomene care afectează viaţa cotidiană.
Un articol apărut în revista Scientific American susţine însă că nu e totul pierdut. David Biello scrie că a şasea extincţie ar putea fi stopată dacă am adopta nişte tactici de conservare mai agresive. Acestea ar presupune mutarea speciilor în alte zone pentru a face faţă schimbărilor climatice, reintroducerea animalelor care făceau parte din anumite ecosisteme şi au dispărut şi chiar eliminarea speciilor nou-venite pentru a face loc florei şi faunei locale.
Sursa: Mediafax
