Are învățământul online potențialul de a democratiza educația? Da, dacă ascultăm opinia a 60% dintre experții intervievați, într-un sondaj Pew Internet în parteneriat cu Elon University. Nu, dacă dăm crezare criticilor care spun că e-învățământul nu poate atinge decât un segment limitat al populației.
Lansarea platformei Coursera a fost primită cu ovații de publicul larg. Pentru prima dată, oricine de pe această planetă poate accesa cursurile marilor universități ale Statelor Unite, Stanford, Princeton, Duke, Georgia Tech și alte 12 instituții de prestigiu, complet gratuit și lipsit de obligații. Tot ceea ce se cere este o conexiune stabilă la Internet.
Învățământul online „va exploda până în 2020”
O cercetare efectuată de Pew Internet în parteneriat cu Elon University a sondat opiniile a 1.021 de cercetători, experți, observatori și utilizatori ai învățământului online. Nu mai puțin de 60% dintre aceștia au fost de acord că sectorul educației va fi zguduit de o explozie a învățământului online, până în 2020.
În circa 8 ani, au spus experții, societatea va „adopta în masă” învățământul la distanță și comunicarea prin teleconferințe pentru a gestiona mai eficient resursele necesare învățării.
Respondenții sunt convinși că învățământul online va avea același impact asupra sistemului educațional pe care l-a avut mp3-ul asupra industriei muzicale sau Internetul asupra presei scrise.
Experții nu prevăd o mutare completă a învățământului în zona online, ci mai degrabă dezvoltarea unui învățământ „hibrid” care va combina aspecte ale e-learning, cu orele „în persoană” și întâlnirile de grupă într-un campus universitar.
Simultan însă, 30% dintre respondeți au fost de părere că învățământul nu se va schimba prea mult până în 2020.
E-learning „îi ajută pe cei care se ajută singuri”
În general, criticii sistemului de învățământ electronic spun că acesta nu va rămâne gratuit pentru multă vreme. Parteneriatul dintre Coursera și universitățile americane trebuie să facă profit, însă deocamdată nu se știe care este cea mai benefică modalitate pentru a ajunge acolo, spune Noliwe Rooks, profesor asociat la Universitatea Cornell, într-un editorial Time.
Un alt reproș adus sistemului de învățământ electronic este că acesta adâncește, de fapt, prăpastia între cursanții cu posibilități financiare și cei fără. Faptul că o conexiune stabilă la Internet este văzută ca principală cerință unei educații online nu este neapărat un avantaj, așa cum îl prezintă suporterii acestui tip de educație. De exemplu, în Statele Unite, conexiunea broadband la Internet este mult mai puțin răspândită în gospodăriile persoanelor cu venituri mai reduse.
Doar 35% din familiile cu venit anual de mai puțin de 25.000$ au acces la Internet, comparativ cu 94% din gospodăriile în care se câștigă peste 100.000$. În România, mai puțin de o treime dintre gospodării au acces la o conexiune broadband, indică o analiză Eurostat de la sfârșitul anului trecut.
În prezent, diploma de facultate rămâne încă cea mai sigură poartă de evoluție de la o clasă socială inferioară la una superioară, e de părere Rooks. Până când societatea nu va găsi metode creative de a face educația superioară online accesibilă maselor în mod sustenabil, e greu de crezut că, așa cum spunea Sebastian Thrun, directorul Udacity, până în 2050, în lume nu vor mai exista decât 10 universități tradiționale.
Sursa: semneletimpului.ro
Autor: Gianina Gheorghiu
