Dicționarul Explicativ al Limbii Române menționează faptul că expresia „țap ispășitor” are sens figurat, referindu-se la o persoană asupra căreia se dă vina pentru greșelile celorlalți. Același dicționar oferă și un indiciu care face referire la originea acestei expresii, care este inspirată din Biblie: „țap pe care marele preot îl încărca, la sărbătoarea ispășirii, cu toate păcatele neamului lui Israel și care era apoi alungat în deșert”.
Țapul ispășitor este menționat în Sfânta Scriptură doar o singură dată (Levitic 16), ca parte a ritualului de Ziua anuală a Ispășirii. Ritualul din acea zi implica doi țapi, pentru care arhiereul arunca sorți. Unul dintre ei era sacrificat ca jertfă pentru păcat, iar celălalt, ales prin tragere la sorți, ca țap ispășitor, era scos viu din tabără, după ce arhiereul își așezase mâinile deasupra lui și mărturisise asupra acestuia păcatele poporului. Prin urmare, este vorba despre un animal inocent, care primește asupra păcatele oamenilor.
Ziua Ispășirii (Yom Kipur) avea o însemnătate unică pentru tot poporul. Curățirea unei greșeli era realizată parțial, prin diferite spălări ritualice și stropirea cu sânge a obiectelor și întregului popor, în speranța de a le readuce la starea inițială. Întrucât trebuia să realizeze o împăcare cu Dumnezeu, acea zi era respectată cu multă rigurozitate.
Sursa: www.doxologia.ro
Autor: Marius-Constantin POPA, Redactor Info APOLLONIA
