Casa de Cultură ”Mihai Ursachi” din Iași, în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România, filiala ieșeană, organizează Zilele Mihai Eminescu. Acestea vor debuta luni, 13 ianuarie, și se vor încheia miercuri, pe 15 ianuarie, de ziua poetului. În cadrul zilelor dedicate poetului Mihai Eminescu la instituția ieșeană vor avea loc simpozioane, conferințe, prezemtări de carte și reviste, dar și lecturi publice. Au fost invitați să participe scriitori din toate generațiile literare, poeți și critici literari: Șerban Axinte, Marius Chelaru, Constantin Dram, Paul Gorban, Ion Holban, Emanuela Ilie, Livia Iacob, Carmelia Leonte, Bogdan Mandache, Emilian Marcu, Simona Modreanu, Ștefan Oprea, Liviu Papuc, Constantin Parascan, Antonio Patraș, Constantin Popa, Anca Raluca Purcaru, Doru Scărlătescu, Indira Spătaru, Cassian Maria Spiridon, Valeriu Stanciu, Lucian Vasiliu, Valentin Talpalaru. Evenimentele dedicate ”Zilelor Mihai Eminescu” vor fi moderate de scritorul și directorul Casei de Cultură ”Mihai Ursachi”, Adi Cristi.
Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani – d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, și-a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stephane Mallarme, bunăoară. Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pînă la urmă) și de teoriile lui Hegel.
Rădăcina ideologică principală a gândirii sale economice sau politice era conservatoare; de altfel poetul a fost o figură marcantă a acestui partid politic, iar prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe cîțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”. Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieții politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocă; în plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scria despre viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță, fiind un veritabil cronicar al momentului.
Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie 1902. Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.
Vezi mai multe detalii: http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu
