Liviu Antonesei nu mai are nevoie de nici o prezentare. Doar cărţile lui simt nevoia din când în când să se lanseze. Iar cei care iau cuvântul să spună ceva despre ele o fac un pic „altfel”, ca şi cum simpla prezenţă a autorului ar fi suficientă pentru a te abate de la o lansare „clasică”.
Criticul literar Bogdan Creţu, prezent la întâlnirea din seara aceasta a volumului de poeme „Un taur în vitrina de piatră”, care cuprinde de fapt toată poezia publicată până acum de Liviu Antonesei, şi apărut la Editura Adenium, a ţinut de la început să precizeze că aceasta nu e o lansare convenţională.
Fiind practic vorba despre totalitatea operei poetice a scriitorului ieşean, inevitabil discursurile celor doi invitaţi au insistat pe existenţa unor etape ale eului liric al lui Liviu Antonesei, chiar dacă dificil de delimitat. Astfel, Bogdan Creţu a identificat prima etapă cu una a revoltei, cea din volumul „Căutarea căutării”. E aici o poezie a spaimei, o stare de tensiune care se acumulează de la un poem la altul. A doua etapă, cea din „Apariţia, dispariţia şi eternitatea Eonei”, ar fi reprezentată de poezia erosului, fiind vorba fie de „o iubire mutată în logos, de construcţia permanentă a celuilalt”, fie de poemele explicite despre dragoste, care îl situează pe Liviu Antonesei într-o tradiţie. Şi în sfârşit, poetul din „Poveşti filosofice cretane şi alte poeme din insule” marchează „etapa contemplaţiei, a reîntoarcerii la elementar, când omul nu mai trăieşte în istorie, ci în mit. Sunt poeme care transmit o linişte dinainte de istorie, în care omul nu mai simte nevoia să intervină”, a afirmat Bogdan Creţu.
Pivotul însă al întregii poezii semnate de Liviu Antonesei este dragostea. Ea apare explicit, sau aluziv, ca un contrapunct pentru „atmosfera cenuşie” din unele poeme. Bogdan Creţu a concluzionat că Antonesei este un romantic, că nu şi-a refuzat în poezia lui această ipostază, ba dimpotrivă, şi-a asumat-o cinstit. „Este un poet care are curajul să îşi asume romantismul”, a încheiat criticul literar.
„Liviu Antonesei articulează un joc al vârstelor, dar într-un soi de mers dialectic: o vârstă a angoasei şi rebeliunii, una a provocărilor existenţiale şi a treia a serenităţii”, a declarat şi Daniel Şandru, în „aproape” consens cu primul vorbitor.
Într-o formă excelentă, Liviu Antonesei a multumit celor doi vorbitori, a dezvăluit câte ceva din laboratorul personal, de exemplu că poeziile le scrie întotdeauna de mână sau că e un poet ocazional, care poate să nu scrie un vers timp de zece ani, iar apoi, în două săptămâni, să dea 100 de poezii.
Lansarea a fost urmată de un moment muzical oferit de tânărul Ilie Dragoş Vasile, care a interpretat la chitară clasică trei piese, un Bach, un Paganini şi o compoziţie jazz, obişnuita sesiune de autografe, iar în final, publicul venit în număr mare a putut servi un pahar de şampanie.
Galerie foto Info Apollonia
