Încă de la începutul civilizației umane, oamenii au fost interesați cine sunt, de unde vin și încotro se îndreaptă, iar pentru a obține răspunsurile pe care le doreau, primii oameni au făcut la început apel la autoritățile religioase, ceea ce a determinat apariția unei diversități de legende ale creației și altor explicații metafizice pentru existența speciei umane. În istoria recentă, teoriile științifice au început să le substituie pe cele religioase. În decursul timpului, progresul științei a permis omenirii să înțeleagă și influențeze din ce în ce mai multe aspecte ale lumii care îi înconjoară, răspunzând astfel la întrebările importante ale umanității. Pe măsură ce cercetătorii descifrează misterele evoluției speciei umane, dezvăluirile lor oferă din ce în ce mai multe indicii despre viitorul umanității. Progresul științei și tehnologiei a permis omenirii să înțeleagă procesul evolutiv ce a dus la dominația planetei la ora actuală de către Homo sapiens, specia noastră. Unii oamenii de știință estimează că omenirea va cunoaște un eveniment extraordinar la jumătatea acestui secol (singularitatea), când inteligența artificială se va dezvolta mai mult decât cea umană, permițând contopirea acestora și ducând la transformări neimaginabile. Alți cercetători sunt de părere că ingineria genetică va permite omenirii să modifice genotipul uman, în scopul prevenirii diverselor boli și îmbunătățirii capacităților umane. O altă variantă, menționată îndeosebi în operele de ficțiune, este dezvoltarea unor abilități speciale cu ajutorul selecției naturale.
Aceste scenarii, însă, prezintă obstacole greu de depășit, astfel că e greu de crezut că ele vor influența dezvoltarea umanității în viitorul apropiat. Ingineria genetică poate determina modificări importante ale speciei umane, dar cercetătorii sunt departe de a pătrunde în legăturile dintre genotipuri (planul genetic al unui organism) și fenotipuri (organismele în sine și însușirile care le caracterizează). Dezvoltarea inteligenței artificiale care să atingă performanța creierului uman va necesita o înțelegere profundă a minții umane, iar majoritatea cercetătorilor nu cred că acest lucru va putea fi realizat în decursul acestui secol. Selecția naturală acționează foarte lent în comparație cu ritmul timpului, așa cum este perceput de oameni, astfel încât este improbabil ca acest proces să determine modificări însemnate ale speciei umane pe termen mediu. Totuși, acestea nu sunt singurele opțiuni prin care umanitatea ar putea reuși să își dezvolte capacitățile într-un mod revoluționar în viitorul apropiat. Există, însă, o alternativă care nu necesită nici un fel de îmbunătățire tehnologică. Acest progres evolutiv poate fi facilitat de creierul uman, fără a necesita o intervenție externă, datorită unui mecanism subapreciat, „reciclarea neuronală”. Termenul de „reciclare neuronală” desemnează capacitatea creierului de a recicla o serie de trăsături, folosindu-le în scopuri complet noi. Principalul motiv pentru care oamenii își imaginează că evoluția creierului uman va fi asistată sau chiar dirijată de tehnologiile inovatoare este faptul că ei nu apreciază creierul uman la adevărata sa valoare. În plus, oamenii tind să subestimeze abilitățile dezvoltate de creierul uman de-a lungul a sute de milioane de ani de evoluție și, de aceea, viziunile despre viitor atribuie o importanță sporită tehnologiilor avansate. Creierul nu este doar inteligent, așa cum consideră oamenii, ci mult mai sofisticat decât orice ar putea fi inventat de către omenire în următoarele milenii.
„Reciclarea neuronală” este unul din secretele evoluției umane, jucând un rol foarte important în evoluția de la „Omul1.0”, strămoșul omului modern, la „Omul2.0”, versiunea actuală a omenirii. Printre trăsăturile care caracterizează omul actual se numără scrisul, vorbitul și muzica, elemente definitorii pentru specia umană la ora actuală. Aceste elemente esențiale ale omului actual nu au fost rezultatul selecției naturale, ci al „reciclării neuronale”. Aceasta este principala diferență dintre specia umană și celelalte maimuțe antropoide – aceasta constă în cultura speciei noastre și nu în creierul sau genele acesteia. Cultura umană a făcut posibil ca scrisul să fie adaptat la sistemul vizual al omului, iar vorbirea și muzica la sistemul auditiv al acestuia. „Evoluția culturală” s-a produs datorită faptului că aceste elemente noi au fost modificate pentru a se asemăna elementelor naturale din mediul în care s-au dezvoltat sistemele senzoriale umane. De aceea, elementele de bază ale scrisului, vorbirii și muzicii au fost structurate pentru a putea fi procesate de creierul de maimuță antropoidă cu care era dotat strămoșul omului actual.
Studiind peste 100 de tipuri de scrieri din istoria umanității, s-a descoperit că acestea imită o serie de tipare ce caracterizează stimulii întâlniți de om în natură. Prin reproducerea acestor tipare, noile elemente ar putea folosi regiunile creierului adaptate la identificarea structurilor aferente stimulilor naturali – activând în acest fel procesul de „reciclare neuronală”. Cercetând caracteristicile limbilor și muzicii, s-a constatat, de asemenea, că acestea folosesc o serie de „amprente” tipice stimulilor naturali pentru a activa procesul de „reciclare neuronală”. Acest proces i-a permis Omului 1.0 să evolueze la omul actual, ducând astfel la o transformare radicală: o maimuță inteligentă a devenit un filosof tehnologizat care domină planeta. Cultura a imitat structurile naturii, plantând cele trei elemente utile omului actual în creierul strămoșului acestuia, ce nu fusese conceput pentru a corespunde acestui scop. De aceea, același proces de „reciclare neuronală” va sta la baza pasului următor al speciei umane, cel care va face trecereala Omul3.0.
Evoluția va continua să imite procesele naturii pentru a folosi capacitatea de „reciclare neuronală” a creierului pentru dezvoltarea civilizației umane. Dacă prima transformare a avut loc fără ca oamenii să fie conștienți de acest proces, este posibil ca următoarea etapă să fie dirijată de om. Chiar dacă această evoluție nu pare la fel de spectaculoasă precum cele create cu scopul de a căuta inteligența artificială, „reciclarea neuronală” ar trebui să ne determine să fim optimiști în privința viitorului omenirii deoarece pentru cercetători este mult mai ușor să imite procesele naturii decât să reproducă mecanismele foarte complicate ale creierului uman.
Secretul evoluției viitoare a speciei umane face parte din corpul uman, nu este o tehnologie care vine din exterior. Urmașii omului actual vor beneficia de îmbunătățiri extraordinare care, însă, nu pot fi anticipate la ora actuală. Totuși, aceste îmbunătățiri nu vor rezulta din nici o modificare genetică sau din inteligența artificială, ci vor fi produsul celui mai mare mister descoperit până la ora actuală, creierul uman.
Sursa: DESCOPERĂ.RO
Autor : MARIUS-CONSTANTIN POPA, REDACTOR „INFO APOLLONIA”
