Nu există român care să nu cunoască semnificația zilei de 6 decembrie. Atunci este Sfântul Nicolae, una dintre cele mai fericite zile pentru copiii cuminți. Este ziua în care Moș Nicolae își scutură barba pentru a aduce prima zăpadă și totodată ziua în care copiii care au fost neascultători tot anul primesc drept răsplată o nuielușă.
Se spune că în noaptea de 5 spre 6 decembrie, un moș cu barba albă, pe care nu l-a vazut nimeni niciodată, vine pe la ferestre și, după informații numai de el știute, pune în cizmulițe diferite daruri: pentru copiii cuminți, el are în desagă dulciuri, fructe și jucării, iar pentru cei năzdrăvani, o mulțime de nuielușe. Această legendă am auzit-o fiecare dintre noi în copilărie și ne amintim cu nostalgie vremurile în care ne pregăteam conștiincios ghetuțele și le lăsam la ușă sau la geam în așteptarea lui Moș Nicolae. Oricât am fi tras de pleoape să nu adormim pentru a-l vedea măcar o dată pe Moșul, acest lucru nu ne reușea, deoarece chiar în clipa în care ațipeam, el venea și lăsa darurile bine-meritate. Dimineața, mirosul dulciurilor și al primelor portocale care anunțau începutul iernii, ne îndrepta teleghidat către ghetuțe, iar în acele momente ne încerca un sentiment de bucurie amestecat cu unul de ciudă ca „nici anul acesta nu l-am vazut pe Moș Nicolae“. Apoi, gustând cu plăcere din darurile primite, ne promiteam în mod solemn că anul viitor vom fi și mai cuminți, pentru a primi mai multe daruri.
Multe, mari şi preaslăvite minuni a făcut Sfântul Nicolae, acest mare plăcut al lui Dumnezeu, pe uscat şi pe mare, ajutând celor ce erau în primejdii, izbăvind de înecare şi scoţându-i din adâncul mării la uscat; răpindu-i din robie şi aducându-i la casele lor; izbăvind din legături şi din temniţe, apărând de tăierea de sabie şi scăpând de la moarte, apoi multora le-a dat tămăduiri: orbilor, vedere; şchiopilor, umblare; surzilor, auz; muţilor, grai. Pe mulţi, din cei ce pătimeau în sărăcia cea mai mare, i-a îmbogăţit, iar celor flămânzi le-a dat hrană. Şi la toată nevoia, s-a arătat gata ajutător, apărător cald, grabnic folositor şi sprijinitor; iar acum, de asemenea, ajută pe cei ce-l cheamă şi din primejdii îi izbăveşte. Ale cărui minuni precum este cu neputinţă a le număra, tot aşa cu anevoie este a le descrie. Pe acest mare făcător de minuni îl ştie Răsăritul şi Apusul, şi toţi creştinii cunosc nenumăratele lui minuni.
Autor: Gianina Gheorghiu
