Câteva vorbe despre tine. De când ești în România?
Numele meu este Ira Nurika Permata Sari, sunt născută în Surakarta, în Insula Java din Indonezia şi am studii de Economie-Management. După un an de logodnă pe internet… m-am întâlnit a doua oară cu Lucian Merişcă din România şi am facut cununia în stil tradițional javanez (Kejawen). Nu a fost şi nu este deloc simplu dar 10.000 de km nu mai contează atunci când dorim să fim împreună… Căsătoria a avut loc în 9 ianuarie 2013, iar de pe 20 ianuarie sunt în România, cu soțul meu.
Este diferită imaginea din realitate a României, de ceea ce știai tu, înainte să ajungi aici?
De fapt, în afară de Dracula şi Palatul Culturii din Iaşi, altceva nu ştiam despre România… Dar nici românii nu cred că ştiu mare lucru despre cele 17.500 de insule ale țării mele…
Ce crezi că au în comun țara ta natală cu țara ta adoptivă?
Pentru mine, care vin de la Ecuator, între Oceanul Pacific şi Oceanul Indian, e foarte frig şi totul e diferit… Sunt foarte puține asemănări… Mă simt ca un extraterestru!
Din punctul tău de vedere, România este o țară în care străinii se pot integra ușor?
Sunt de aici puțin timp, nu am un răspuns încă.
Ce crezi că te-ar ajuta, pe lângă sprijinul soțului tău, să te integrezi în România?
Când am venit aici, era zăpadă mare şi am fost foarte surprinsă. Era prima dată când vedeam zăpadă în afara frigiderului. Pielea mea suferă şi acum din cauza frigului. Ce m-ar ajuta?… Am nevoie să vină vara, să fie cald!
Sunt sigur că ai făcut deja „cunoștință” cu bucătăria românească. Din ceea ceai reușit să cunoști până în prezent, care ar fi specialitățile culinare tradiționale care te atrag mai mult? Este diferită bucătăria românească de cea din Indonezia?
Nu avem mămăligă şi sarmale în Indonezia… Când îi voi povesti mamei mele cum se foloseşte aici porumbul pentru a prepara mamaliga, n-o să mă creadă! Noi avem Nasi Goreng, Sate, Bakso, Nasi Livet, Roti şi multe altele… Bucătăria noastră tradițională este foarte diferită şi dacă aş pune toate condimentele care îmi plac în mâncarea soțului meu, sigur nu ar mânca.
Se spune că românii sunt un popor primitor. Care este prima ta impresie? Cum ai fost primită de familia ta din România? Ai reușit deja să legi prietenii aici?
Am fost primită bine dar nu pot spune că m-am adaptat. Aici oamenii vorbesc mai mult decât la noi, nu zâmbesc întotdeauna când te întâlnesc şi îți pun prea multeîntrebări. Am prieteni noi: o grecoaicădin România, membrii Cenaclului„Quasar” şi colegii mei de la cursurilede limba română pentru migranți: columbieni, arabi, albanezi.
Crezi că vei putea ajunge să vorbeşti despre Romania ca fiind „acasă”?
Sunt acasă, pentru că am decis să vin aici împreuna cu soțul meu, care este din Romania! În insula mea din Emisfera Sudică, el se simțea ca un extraterestru, aici eu mă simt ca o extraterestră, dar în rest e OK: avem două „acasă” („rumah”) şi două familii („keluarga”, în limba mea), una în Europa şi una în Oceania.
Interviu luat de Marius-Constantin POPA, Redactor Info APOLLONIA
