Uniunea Artiştilor Plastici din România filiala Iaşi vă invită la deschiderea expoziţiei de fotografie ”Înlocat”, semnată Codruţ Şerban, la Galeria Theodor Pallady Iaşi, str. Lăpuşneanu nr. 7 – 9. Expoziţia poate fi vizitată în perioada 1–10 martie 2015.
Proiectul fotografului Codruţ Şerban a început în urmă cu 6 ani, fiind susţinut de către Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava şi s-a materializat prin publicarea a două albume de fotografie: ”Caii de sub Chiciura” şi ”Anotimpurile Lucavei”.
Dacă titlul primului album, Caii de sub Chiciura, definea limita superioară a spaţiului geografic şi cultural explorat de către Codruţ Şerban (Vf. Chiciura, din incinta hergheliei, fiind cel mai înalt din Obcina Mestecănişului), acest al doilea album trasează limita inferioară a aceluiaşi spaţiu (Pârâul Lucava, cu ale sale superbe chei, reprezentând altitudinea cea mai joasă de pe teritoriul hergheliei). Ideologic, albumele îşi propun să surprindă şi să reprezente în imagini legatura/determinismul loc – cal.
Prezenta expoziţie propune 24 de fotografii, atât color, cât şi alb/negru (format 600/350), care redau crâmpeie din universul cailor Herghelia Lucina (Judeţul Suceava) – locul ascuns între Obcinile din nordul ţării, unde se creşte singura rasa autohtonă de cabaline, huţulul.
Legat de proiectul său, Codruţ Şerban declara pentru revista online Muzaholic că „ avem, cu toţii, un loc, undeva pe hartă, care ne cheamă. Şi ne recheamă. Un loc care ne defineşte. Un loc pe care putem încerca să îl definim. Un loc care ne împlineşte, care ne face ceea ce suntem. Un loc care ne poate cunoaşte şi înţelege mai bine decât o fac cei ne cunosc şi cu care ne petrecem istoriile. Un loc pe care îl trăim şi ni-l asumăm într-un alt fel. Locul meu e acolo sus, pe Valea Lucavei, sub Chiciura. E locul de dincolo de timp, ascuns între Obcini, ferit de prima vedere. Un loc aparte, care ascunde printre rădăcinile sale istorii obscure şi poveşti alese. Nemaiauzite si nemaiîntâlnite. Una anume: povestea unui loc dintre păduri, a unor oameni pribegi si a unor cai, care s-au intilnit şi s-au pornit prin veac, hălăduind până sub poalele Chiciurei. Iar acolo s-au ţinut, unii pe altii, în…loc. S-au numit. şi s-au făcut – ei, huţulii, oameni şi cai deopotriva, ai locului, iar locul, al lor. S-au prins în loc. S-au înlocat. Restul e istorie. Sau poveste. Amândouă. Cine mai ştie?”
Criticul de artă ieşean Maria Bilaşevschi scria despre fotografiile din această expoziţie: „Culturii urbane, marcată de consumerism şi cerere exacerbată pentru nou, Codruţ Şerban îi suprapune un loc străvechi, presărat cu legende, în care personajul principal, calul huţul, restaurează o dimensiune temporală, o stare spirituală care, din păcate, arareori mai iese la suprafaţă. Şlefuind cu atenţie imaginea, artistul fotograf sparge stereotipiile asociate reprezentărilor în care calul serveşte doar ca interfaţă (de la reclame la film documentar), pentru a ne îndepărta de suprafaţă prin întoarcerea la ce este cu adevărat important, la esenţă, la primordial…”
Sursa: www.iasifun.ro
