Plictiseala este un proces mental complex, regulat în principal de dopamină, un hormon produs de creier, cu funcţie de neurotransmiţător. Unii oameni fie produc mai puţină dopamină decât nivelul normal, fie au receptori mai puţini sensibili la dopamină, iar unul dintre efecte este o „toleranţă” scăzută la plictiseală.
Cât despre pericolul plictiselii, se ştie că toate stările psihologice negative scad eficienţa sistemului imunitar, deci am putea vorbi de efecte fizice indirecte precum o susceptibilitate sporită la boli şi infecţii etc. Un pericol mult mai mare al plictiselii ar putea veni însă din lucrurile pe care le-am putea face ca să scăpăm de ea. Oamenii care se plictisesc uşor au o probabilitate mai mare de a se apuca de sporturi periculoase, de a fi promiscui sexual şi de a consuma în exces alcool şi droguri (inclusiv medicamente).
Toate acestea reduc semnificativ speranţa de viaţă. Dar am putea întreba: în acest caz, mori din prea multă plictiseală sau din prea multă plăcere?
Sursa: scienceworld.ro
Autor: Gianina Gheorghiu
