Laureatul premiului Nobel pentru medicină din acest an, Sir John Gudron, a făcut o previziune controversată: peste 50 de ani clonarea umană va deveni realitate.
Este un anunţ de luat în considerare deoarece el a mai prezis la vremea experimentelor sale cu broaşte că în maximum 50 de ani va fi clonat cu succes şi un mamifer şi a avut dreptate. Eforturile sale din anii ’50 şi ’60 în domeniul clonării broaştelor au dus ulterior la crearea celebrei oi Dolly în 1996. Acum ne mai desparte jumătate de secol până la crearea primei clone umane a explicat el pentru emisiunea „The Life Scientific” difuzată de BBC Radio 4.
Fertilizarea in-vitro a fost privită cu suspiciune la început, dar a devenit acceptată pe scară largă după ce în 1978 s-a născut Louise Brown, primul „copil din eprubetă”, a explicat cercetătorul, care este convins că oamenii vor accepta în timp şi clonarea umană.
„Eu cred că orice se poate face pentru a reduce suferinţa şi pentru a îmbunătăţi sănătatea umană va fi, de regulă, acceptat de publicul larg”, a explicat Gudron, conform “Telegraph”. Mai mult decât atât, părinţii ar putea fi încântaţi de posibilitatea clonării copiilor care au decedat, iar doctorii „nu ar face altceva decât să copieze ceea ce natura a făcut deja”, crede Gudron.
Gudron, împreună cu cercetătorul japonez Shinya Yamanaka a câştigat anul acesta premiul Nobel pentru medicină, pentru cercetările pe care le-au realizat în domeniul reprogramării nucleare. Reprogramarea nucleară este o tehnică ştiinţifică ce permite transformarea celulelor adulte în celulesuşă, capabile să se dezvolte în orice tip de ţesut în corpul uman. Argumentaţia comisiei Nobel a fost că „descoperirile celor doi au fost revoluţionare pentru înţelegerea modului în care se dezvoltă celulele şi organismele”. Astfel că, nici prin aceste cercetări Gudron nu se dezminte de interesul său pentru formarea şi dezvoltarea fiinţelor.
Clonarea umană presupune creearea unei copii genetice a unui om care există deja. Clona poate aparţine genetic unui bărbat sau unei femei în viaţă. Contactul sexual dintre cele două sexe nu mai este necesar. Fertilizarea nu mai este făcută de către un spermatozoid. Pentru clonare poate fi folosită orice celulă adultă din corpul uman.
Clona care se va naşte va prezenta fenotipul (aspectul fizic, caracteristicele comportamentale, fiziologice şi biochimice) precum şi genotipul (totalitatea factorilor ereditari-genele) celui care a donat celula adultă şi nu a mamei purtătoare.
Aceasta este clonarea umană reproductivă din care vor rezulta nou-născuţi identici cu donatorul. Clona va avea doar un singur părinte genetic, donatorul de celulă. Acesta poate fi considerat fratele geamăn identic al donatorului, dar mai tânăr.
Clonarea reproductivă nu este admisă deocamdată nicăieri în lume. Rezoluţia Comisiei pentru probleme de bioetică a Parlamentului Europei, din 7 septembrie 2000, interzice „utilizarea embrionilor umani pentru producerea de celule tulpinare”.
Pe lângă clonarea umană reproductivă mai există clonarea embrionară, tehnică care produce gemeni monozigoţi sau tripleţi şi clonarea terapeutică, în care celule stem sunt prelevate de pe embrioni pentru a produce ţesuturi sau un întreg organ pentru transplantul înapoi la persoana donatoare.
Opinia publică, din domeniul ştiinţific, politic sau religios, şi-a exprimat neliniştile pe acest subiect. Clonarea umană atentează la diversitatea umană, la libertăţile cele mai intime ale omului şi creează circumstanţe perfecte pentru epurări etnice.
Prin clonare copilului i se asigură descendenţa unui singur părinte, i se impune un anumit destin. Din punct de vedere biologic, un asemenea om este legat de evoluţia modelului său, căci în programul său genetic sunt înscrise toate calităţile sau defectele antecesorului.
Clonarea unor indivizi dotaţi numai cu o anumită funcţiune poate fi utilizată în activităţi diverse, preponderent politice. Crearea de indivizi identici, din punct de vedere biologic, ar distruge conceptul de familie. Fiul, născut prin clonare, poate fi considerat un frate geamăn al tatălui.
Tehnica clonării încă este departe de reuşită. La clonarea lui Dolly s-au înregistrat 236 de eşecuri. Fiecare eşec înseamnă un embrion mort, fie la implantare, fie pe parcursul gestatiei, înainte ca, doar prin accident, să ajungă la naştere. În prezent, tehnicile nu pot asigura dezvoltarea fără pericolul apariţiei unor anormalităţi.
Sursa: semneletimpului.ro
Autor: Gianina Gheorghiu, redactor Agenția de Presă Info Apollonia
