Oamenii de știință din domeniul biologiei afirmă faptul că mâna umană reprezintă un miracol al evoluției, ce ne oferă dexteritatea care permite speciei umane să efectueze diferite activități. În aproximativ aceeași perioadă în care primii oameni au încetat să mai trăiască în copaci și au început să meargă în picioare, mâinile acestora au devenit scurte, pătrățoase, cu degetul mare opozabil.
La ora actuală, oamenii de știință au lansat o ipoteză prin care afirmă că palmele au evoluat pentru a putea forma un pumn, ceea ce le permitea primilor oameni să se lupte cu alți oameni. Rolul pe care agresiunea l-a jucat în evoluția umană nu a fost apreciat la adevărata sa valoare. În comparație cu alte mamifere, maimuțele antropoide sunt un grup relativ agresiv, cu numeroase exemple de luptă și violență, iar specia umană aparține acestui grup. Oamenii reprezintă un exemplu în ceea ce privește violența. Cimpanzeii moderni, cele mai apropiate rude ale oamenilor dintre primate, au palmele lungi și un deget mare scurt, în timp ce palma oamenilor și degetele sunt mult mai scurte, iar degetul mare mai lung și mai puternic. Această configurație a palmei permite reprezentanților speciei umane să își strângă degetele într-un pumn și să pună degetul mare peste degete. Astfel, degetul mare oferă rigiditate pumnului și protejează palma de vătămare în timpul luptei.
Un pumn normal poate genera de două ori mai multă forță decât un pumn unde degetul mare este ieșit în afară, ca urmare a rolului întăritor jucat de degetul mare atunci când acoperă celelalte degete. Cu toate că nu se înregistrează nici o diferență de forță între un pumn normal și o lovitură cu palma deschisă, este posibil ca pumnul să concentreze acea forță într-o zonă mai mică, provocând în acest fel mai multe daune. În plus, având degetul mare deasupra celorlalte degete, încheieturile sunt de patru ori mai rigide, protejând astfel oasele și ligamentele.
Sursa: www.descopera.ro
Autor: Marius-Constantin POPA, redactor Agenția de Presă Info APOLLONIA