Saroo Munshi Khan avea doar 5 ani când s-a pierdut de familia lui, prin mahalalele Calcuttei. Douăzeci şi cinci de ani mai târziu, în Australia, folosindu-se de amintirile vagi pe care le mai avea, de ingeniozitate şi Google Earth, tânărul şi-a găsit drumul spre casă. „Vanity Fair” îi spune povestea.
Pentru micuţul Saroo, crescut de o mamă singură care muncea la o fabrică de ciment pentru a-şi putea hrăni cei patru copii, hoinăritul pe stradă împreună cu fratele lui mai mare, Gaddu, era o plăcere, o aventură şi un fel de a procura hrană.
Într-o zi, Saroo şi Gaddu s-au urcat într-un tren, cerând voie conductorului să caute pe sub bănci, după mărunt. La capătul unei căutări obositoare, cei doi nu au reuşit să dea decât peste nişte coji de alune. Pe drumul spre casă, lui Saroo i s-a făcut somn, aşa că fratele lui i-a spus să se culce pe o bancă, în tren. El avea să coboare puţin şi să se întoarcă. Saroo a făcut întocmai însă, atunci când s-a trezit, nu l-a mai găsit nici pe fratele lui, nici drumul de întoarcere acasă.
Trenul îl dusese într-un loc pe care copilul de cinci ani nu îl cunoştea. Oamenii din jur nu îl înţelegeau, iar el nu vorbe decât hindi. Nu ştia să citească, nu ştia numele său de familie, nu ştia nici oraşul de unde era. Încercând să ia un tren de întoarcere, Saroo a nimerit în Calcutta, unde a locuit pe străzi, ajutat cu hrană de câte o persoană mai generoasă. După întâmplări demne de capitolele unui roman, copilul ajunge la un orfelinat, de unde îl adoptă o familie de australieni.
Trec douăzeci şi cinci de ani, iar Saroo îşi găseşte drumul înapoi spre casă. Încercând să reconstituie în minte drumurile pe care le-a parcurs, ajutându-se de indiciile vagi pe care şi le mai amintea şi hoinărind străzile cu Google Earth, tânărul Saroo a reuşit ca, după 4 ani de efort şi căutare, să îşi găsească din nou casa.
Sursa: semneletimpului.ro
Autor: Gianina Gheorghiu