La 21 mai, Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinții Împărați Constantin și Elena, mama sa. Împăratul a văzut lumina zilei în actualul oraș sârb Nis – denumit Naissus la acea vreme – pe la anul 274. A devenit suveran al întregului Imperiu Roman după ce îi învinsese pe Maxențiu și a lui Liciniu. Conform istoricilor Eusebiu și Lactanțiu, înaintea luptei cu Maxențiu, Constantin văzuse pe cer, în plină zi, o cruce luminoasă deasupra soarelui pe care erau inscripționate cuvintele „in hoc signo vinces” – care în traducere din limba latină înseamnă „prin acest semn vei birui”. Noaptea, în timp ce dormea, i s-a descoperit Însuși Mântuitorul Iisus Hristos, cerându-i să pună semnul Sfintei Cruci pe steagurile pe care aveau să le poarte soldații săi în lupta în ziua ce avea să vină. Ascultând porunca pe care o primise în vis, împăratul a ieșit victorios în lupta contra lui Maxențiu.
Pe Arcul de Triumf al împăratului, păstrat în capitala Italiei, este scris „instinctu divinitatis”, care, prin traducere din limba latină, înseamnă „prin inspirație divină” și descoperă modul în care a fost câștigată victoria împotriva lui Maxențiu. Cea mai importantă realizare a împăratului Constantin cel Mare a fost Edictul de la Milan, emis în anul 313, prin care religia creștină ajungea să fie recunoscută în cadrul imperiului. Cu toate acestea, creștinismul avea să devină religie de stat abia în timpul domniei Împăratului Constantin cel Mare (379-395). După emiterea edictului, împăratul a scutit Biserica de plata impozitelor, i-a acordat dreptul de primi donații și le permite episcopilor să îi judece pe cei care nu doreau să fie judecați după legile statului.
De asemenea, acesta a elimina din legile penale pedepsele contrare spiritului religiei creștine, cum ar fi răstignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul roșu). Împăratul a convocat primul Sinod ecumenic în orașul Niceea la anul 325, unde după lungi dezbateri, învățătura ereticului Arie a fost condamnată și s-a adoptat formula potrivit căreia Fiul lui Dumnezeu este de o ființă cu Tatăl și, prin urmare, din veci cu El. La sinod au fost compuse, de asemenea, primele șapte articole ale Simbolului de credință (Crezul creștin), a fost stabilită data în care vor cădea Sărbătorile Pascale (prima duminică de după luna plină, după echinocțiul de primăvară) și s-au emis 20 de canoane în privința disciplinei bisericești. Sfântul Constantin cel Mare a fost creștinat pe când se afla pe patul de moarte de către episcopul Eusebiu de Nicomidia. A murit în anul 337 în Nicomidia și a fost înmormântat în biserica având hramul „Sfinții Apostoli din Constantinopol”, pe care o ctitorise el însuși.
Împărăteasa Elena
Flavia Iulia Helena a văzut lumina zilei în provincia Bitinia. În anul 293, generalul roman Constanțiu Chlorus, la îndemnul Împăratului Dioclețian, a divorțat de Împărăteasa Elena. Aceasta din urmă nu s-a recăsătorit, ci a trăit departe de atenția publică, însă aproape de fiul său. A reușit să descopere pe dealul Golgotei (în traducere „Locul Căpățânii”) crucea pe care fusese răstignit Mântuitorul Iisus Hristos. Conform tradiției, în urma săpăturilor efectuate s-au găsit trei cruci. Pentru a putea fi identificată crucea Mântuitorului, cele trei cruci au fost atinse de un mort. Acesta din urmă a înviat când a fot atins de Crucea Domnului. Pe 14 septembrie 326, episcopul Macarie I al Ierusalimului a luat crucea și a înălțat-o în fața mulțimii. Ziua de 14 septembrie a devenit sărbătoare Înălțării Sfintei Cruci în calendarul creștin. Împărăteasa Elena a construit Biserica Sfântului Mormânt, Biserica din Betleem, pe cea din Nazaret și multe alte locașuri sfinte.
Semnificația numelor Constantin și Elena
Numele Constantin își are originea în limba latină și provine de la cuvântul „constans”, care se traduce prin „constant”, „ferm”. În cazul numelui Elena, străvechiul nume Helene este explicat de unii prin grecescul „helane” – care înseamnă „torță”, „făclie”, dar și „foc sacru”, la sărbătorile denumite Heleneia, dedicate zeiței Artemis – iar de alții prin grecescul „hele” („lumina arzătoare a soarelui”).
La mulţi ani tuturor celor care poartă aceste nume!
Sursa: www.crestinortodox.ro
Autor: Marius-Constantin POPA, Redactor Info APOLLONIA
