Longevitatea umană a cunoscut o îmbunătățire extraordinară în ultimul veac, astfel încât vârsta de 72 de ani este „noul 30”, afirmă cercetătorii. Oamenii de știință germani susțin că progresul înregistrat în ultimul veac în privința reducerii riscului de deces la toate vârstele a fost atât de rapid încât speranța de viață a crescut mai repede în comparație cu ultimele 200 de milenii, de când specia umană a început să evolueze din speciile de hominizi. Ritmul de creștere a speranței de viață a fost atât de uimitor, încât economiile industrializate au fost luate prin surprindere de către acesta, fiind nepregătite pentru costurile solicitate pentru plata pensiilor unui număr mare de persoane pentru o perioadă atât de îndelungată.
Cercetarea s-a concentrat pe bărbații japonezi și suedezi, două state cu cele mai mari speranțe de viață de pe planetă. Oamenii de știință au ajuns la concluzia că indivizii de început de secol 19 aveau speranțe de viață mai apropiate de cele ale oamenilor vânători-culegători care trăiseră în urmă cu mult timp în comparație cu cele ale bărbaților adulți de astăzi. Experții susțin că vânătorii-culegători din vremuri străvechi aveau la vârsta de 30 de ani aceleași șanse de a muri pe care le are astăzi un suedez sau un japonez la vârsta de 72 de ani. În plus, nu mai este deloc clar unde se află granița dincolo de care viața umană nu mai poate fi extinsă.
Cercetarea nu a studiat, însă, dacă extinderea fără limite a vieții umane este moral sau dezirabil și nici dacă acest lucru este posibil fără a afecta facultățile necesare ale oamenilor pentru ca aceștia să se poată bucura de anii suplimentari. Oamenii de știință au analizat modul în care șansele de deces la o anumită vârstă s-au modificat în timp. Aceștia au folosit date referitoare la longevitate de la cimpanzeii din captivitate pentru a estima durata de viață a omului preistoric și informații de la triburile moderne de vânători-culegători pentru a estima cât trăiau oamenii la începuturile civilizației umane. S-a remarcat că salturile recente înregistrate în privința reducerii mortalității sunt uimitoare mai ales atunci când sunt privite în contextul diversității mamiferelor, întrucât riscul de deces în cadrul triburilor de vânători-culegători este deja extraordinar de mic, probabil printre cele mai mici înregistrate în cadrul primatelor non-umane.
Sursa: www.descopera.ro
Autor: Marius-Constantin POPA, Redactor Info APOLLONIA
