Sfântul Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia, într-o familie creștină. A trăit în vremea împăratului Dioclețian, în secolul al IV-lea. Datorită vitejiei și victoriilor sale, devine conducătorul armatei. În anul 303, împăratul avea să înceapă prigoana împotriva creștinilor. Au fost dărâmate lăcașuri de cult, interzise adunările creștinilor, arse cărțile sfinte, iar cei care refuzau să aducă sacrificii zeilor erau asasinați.
În fața acestei situații, Sfântul Gheorghe nu s-a ferit să Îl mărturisească pe Iisus, motiv pentru care avea să fie întemnițat. Acolo, a fost supus unei serii de chinuri: lovit cu sulița, tras pe roată, îngropat în var, i s-au pus lespezi de piatră pe piept etc., însă nici unul dintre aceste chinuri nu l-a determinat să renunțe la credința sa. Cei care luau parte la suferințele sale, uimiți de faptul că Sfântul Gheorghe rămăsese nevătămat și înviase un mort, au renunțat la credința păgână și au primit-o pe cea creștină. Minunea învierii celui decedat a convins-o și pe împărăteasa Alexandra, soția lui Dioclețian, să îmbrățișeze credința în Mântuitorul Hristos.
Sfântul Gheorghe a fost ispitit cu onoruri pentru a aduce jertfă zeilor, însă aceste încercări s-au dovedit zadarnice. Întrucât nu și-a lepădat credința în Mântuitorul Hristos, Sfântul Gheorghe a fost condamnat la moarte prin decapitare, la 23 aprilie 304, această zi rămânând de atunci cea de prăznuire a sa.
Sursa: www.crestinortodox.ro
Autor: Marius-Constantin POPA, Redactor Info APOLLONIA
