Misterioasele corpuri cerești, care prezintă o densitate foarte mare, observate în afara Sistemului Solar, ar putea reprezenta rămășițele unor gigantice planete formate din gheață care ajunseseră prea aproape de soarele lor și au suferit efectele temperaturilor extrem de ridicate ale acestora, arartă o nouă cercetare asupra exoplanetelor. Printre cele mai surprinzătoare descoperiri realizate în cadrul misiunii Kepler a NASA (destinată studierii exoplanetelor) se numără un tip aparte de obiecte spațiale, neobișnuit de grele pentru dimensiunile lor.
Rezultatele au fost prezentate în cadrul unei conferințe pe tema exoplanetelor, care a avut loc în Londra. În unele cazuri, astronomii au putut estima atât greutatea, cât și dimensiunile, susținând că unele planete aveau o rază apropiată de cea a planetei noastre, însă o densitate mai mare decât cea a fierului pur. Niciuna dintre teoriile acceptate la ora actuală în ceea ce privește formarea planetelor nu poate explica formarea acestor corpuri cerești extrem de dense. Se crede că aceste obiecte ar putea constitui „nucleele fosile” ale unor planete care fuseseră cândva mult mai mari – o idee propusă pentru prima data în urmă cu doi ani.
Aceste planete ar putea fi denumite „giganți de gheață”, formați în partea exterioară a unui sistem stelar și care ar fi migrat ulterior spre interiorul acestuia – ca urmare a faptului că orbitele lor ar fi fost afectate de interacțiunile cu gazele și praful cosmic din jurul lor, fiind posibil să ajungă aproape de soarele lor (steaua centrală a sistemului), poate la aceeași distanță la care se găsește Mercur de Soarele nostru.
Temperaturile extreme din apropierea stelei ar fi putut provoca vaporizarea stratului exterior al planetei (constituit în mare parte din substanțe volatile cum ar fi hidrogenul, heliul și apa) lăsând în urmă nucleul mult mai dens, constituit din roci și metal, asemenea Pământului, dar care ar fi putut cântări de câteva ori mai mult decât planeta noastră.
Cu toate acestea, un asemenea nucleu s-ar fi format sub greutatea colosală exercitată de straturile exterioare ale planetei, sub o presiune de aproximativ 500 de gigapascali – de 5 milioane de ori mai mare decât presiunea atmosferică de pe planeta noastră – și de aproximativ 6.000 de grade Kelvin. În cele din urmă, materialul din care sunt alcătuite nucleele ar fi mai compact, mai dens în comparație cu cel din care este format Pământul. Pentru a-și testa ipoteza, cercetătorii au creat un model pe calculator cu scopul simulării acestor procese.
Astfel, aceștia au constatat că dacă straturile externe ale unui gigant de gheață ar fi îndepărtate într-un timp lung de miliarde de ani, materialul rămas ar reveni la starea sa inițială, expandându-se până la densități obișnuite. Pe de altă parte, dacă îndepărtarea straturilor externe are loc rapid, într-un timp scurt la scara geologică, acest fapt ar menține nucleul în starea sa densă, probabil pentru totdeauna, determinând apariția unei planete mult mai grele decât a noastră, dar comprimate.
Sursa: www.descopera.ro
Autor: Marius-Constantin POPA, Redactor Info APOLLONIA
