Joi, 7 martie 2013, cu puţină întârziere, Congresul Internaţional „Pregătim viitorul promovând excelenţa”, organizat de Universitatea „Apollonia” din Iaşi, a debutat cu discursul Academicianului Solomon Marcus.
„Ne aflăm la un eveniment extrem de important pentru cunoaştere. E a 23-a ediţie a acestui Congres, organizat de Universitatea Apollonia. Salutăm prezenţa mai multor personalităţi de marcă: Acad. Solomon Marcus, Acad. Teodor Dima, Prof. univ. dr. Ing. Radu Munteanu, Acad. Răzvan Teodorescu. Ne bucură partea noastră de inimă de peste Prut, venită astăzi aici”, a deschis sesiunea de comunicări Conf. univ. dr. Mina Rusu, preşedintele Prezidiului.
„Sunt foarte onorat de această invitaţie, de fiecare dată vin cu drag la Iaşi, despre care s-a tot spus că este Atena culturii româneşti. Ne înscriem într-o tradiţie pe care avem datoria să o onorăm.”, şi-a început Acad. Solomon Marcus discursul.
Prelegerea „Slogane înşelătoare, priviri proaspete” a tratat un subiect arzător, al trecerii de la societatea informaţională la societatea cunoaşterii.
„Societatea cunoaşterii apare când o altă paradigmă se impune, paradigma globalizării. Globalizarea nu e doar cea politică, economică, computaţională, ci şi cognitivă, se globalizează cunoaşterea umană. Şi aceasta este o problemă nerezolvată.”, a anunţat cunoscutul matematician.
În secolul XIX, sloganul era „Savoir est prevoir”, „A cunoaşte înseamnă a prevedea”. Funcţia predictivă a cunoscut treptat, treptat tot mai multe eşecuri. „Aspectul elementar al cunoaşterii este guvernat de verbul a afla. Să aflăm unde, când şi cine.”, a adăugat Solomon Marcus. Următoarea etapă a cunoaşterii va fi guvernată de răspunsul la întrebarea „cum?”
Ceea ce lipseşte cunoaşterii este dimensiunea înţelegerii, povestea în care s-a încadrat o anumită descoperire. „Prin cunoaştere se înţelege capacitatea de a reproduce informaţii de tipul lui a afla, de a le aplica şi de a le prezenta la cerere. Acest tip de cunoaştere domină şi bacalaureatul, nu doar la partea ştiinţifică, ci şi la partea literară. Copiiilor nu li s-a educat nevoia de a înţelege. Înţelegerea însă ne umple de bucurie, de satisfacţie. Or această bucurie lipseşte.”, a continuat academicianul.
Cunoaşterea care are o funcţie explicativă este un alt izvor de satisfacţie sufletească. Lucrul acesta, în mare măsură a devenit şi el absent. Ca şi cunoaşterea care surprinde. Nu se poate vorbi în educaţie de aşa ceva. Cunoaşterea este de fapt o ipoteză, ar trebui să se predea în termeni de mai mult sau mai puţin plauzibil, nu de adevăr şi fals, cum se întâmplă.
„Trebuie ajuns la cunoaşterea care pune probleme. Să poţi adăuga cunoaşterii care există deja contribuţia ta. Dacă într-o problemă nu ai ajuns la stratul conflictual al paradoxurilor, înseamnă că nu ai săpat suficient de adânc”, a completat Solomon Marcus.
