Reporter – Cât de greu sau de ușor este să fii absolvent de medicină în zilele noastre și să răzbați ca proaspăt absolvent pentru a face carieră?
Aș putea spune că este foarte greu, având în vedere cei 6 ani de facultate care s-au desfășurat destul de anevoios, au necesitat multe sacrificii, multă muncă dar finalul și rezultatele sunt extreme de îmbucurătoare. Nu am nici o urmă de regret în ceea ce privește acest drum pe care l-am parcurs greu dar bine.
Am aflat că ați îmbinat foarte frumos viața de familie cu cariera.
A fost destul de greu, urmează să îl întreb pe fiul meu când va avea 18 ani, momentan este foarte mic. Cred că lipsa mamei are un efect asupra lui, însă dragostea este mult mai mare după 12 ore, iar seara când ajung acasă suntem cei mai buni prieteni, suntem mamă și fiu.
Știu că este prea devreme, dar aș îndrăzni să vă întreb, l-ați îndruma spre aceeași carieră?
De ce nu? Chiar este visul meu. Este o meserie foarte frumoasă, necesită multe sacrificii, dar este foarte frumos să poți să acorzi ajutor, să salvezi o viață și cred că la sfârșitul vieții sufletul îți este împăcat.
În legătură cu aceste aspect al salvatului de vieți, cum sunt priviți medicii, mai ales cei tineri, în România?
Întrebare grea. Medicina în România este o profesie care nu are respectul cuvenit, nu este respectată munca asiduă, nu este respectat omul dar cred că ne îndreptăm spre o lume mai bună. Sperăm, în calitate de medici tineri, ca la sfârșitul carierei noastre să avem parte de mai mult, să fie mai bine decât în prezent.
Știu că a fost destul de greu să răzbateți în sistemul de stat și ați ales ca variantă sistemul privat. Care sunt diferențele între serviciile de stat și cele private în domeniul medical?
Sunt diferențe foarte mari în ceea ce privește igiena, calitatea serviciilor, deoarece avem mai multe posibilități. Pacienții sunt tratați așa cum ar trebui să fie tratați într-o țară civilizată și cred că și respectul pacienților este mult mai mare într-un sistem privat decât în cel de stat. Oferim mult, primim mult – după faptă și răsplată.
Știm destul de bine care sunt plângerile pacienților în sistemul de stat și mai ales colaborarea între medici și restul personalului. În sistemul privat putem vorbi și aici de diferențe? Cum decurge colaborarea între medici și restul personalului în serviciul privat în scopul deservirii pacientului?
Cunoscând ambele sisteme, și cel de stat și cel privat, am ajuns la concluzia că noi suntem o mare familie, suntem în primul rând prieteni și nu este atât de mare diferență între medic, asiatentă și infirmieră. Există un respect reciproc, pacienții sunt tratați altfel. Recunosc, există o mare diferență între cele două sisteme.
Știm că este o pondere destul de mare a pacienților dializați, putem spune că este un număr foarte mare de oameni bolnavi în general. Puteți să ne spuneți cum ajută serviciul de dializa în creșterea și îmbunătățirea nivelului de trai și a calității vieții?
Având în vedere faptul că toate bolile duc la un moment dat la o insuficiență renală cronică și comparând calitatea vieții și a nivelului de trăi în urmă cu 50 de ani, cred că este o speranță, un fir de ață de care se agață pacientul cu insuficiență renală cronică în stadiu terminal, cum ar fi un transplant care salvează vieți. Singurul inconvenient este că depinde de aparate, dar în rest oferă o viață mai bună, mai ușoară, pot ajunge să își vadă copiii, nepoții. Marea majoritate a pacienților dacă nu ar dispune de această metodă de substituție renală ar deceda. Efectul este unul foarte bun.
Doar cei care își permit beneficiază de acest tratament?
Nu, ci absolut toți. Spre deosebire de Republica Moldova unde există liste de așteptare, la noi în țară orice pacient beneficiază de dializă, chiar și cei fără venit, fără asigurare, nu există criterii de excludere.
Vă mulțumesc!
Otilia Caslaru este medic specialist nefrolog.
Interviu realizat de Carmen Prepeliță, student anul I CRP
