Asociaţia Studenţilor şi Absolvenţilor Facultăţii de Filosofie Iaşi au organizat miercuri, 22 mai, de la ora 18.00, în Sala 502 din Corpul R al Universităţii „Al. I. Cuza”, o dezbatere cu titlul „Imbecilizarea prin televiziune”. Aceasta a pornit de la cartea lui Giovanni Sartori „Homo videns: imbecilizarea prin televiziune” şi a tratat rolul pe care îl are televiziunea asupra formării personalităţii, conştiinţei şi convingerilor, mai ales în rândul tinerei generaţii.
Invitaţii serii au fost Liviu Antonesei şi Ovidiu Gherasim Proca, iar moderator Vasile Braşovanu, Preşedintele ASAFFI.
Cartea lui Sartori problematizează asupra ideii că televiziunea deschide o cultură a imaginii, în detrimentul cuvântului, a raţionalizării şi abstractizării.
„Teza fundamentală a cărţii lui Sartori este o critică dură a televiziunii şi e greu de abordat ca atare”, a declarat Ovidiu Gherasim Proca, care a luat primul cuvântul. E fără îndoială vorba de o carte polemică. Sartori, a mai afirmat invitatul, nu este tributar culturii clasice, el tratează o problemă în vremuri care nu dau mult pe valorile clasice. „Impresia mea este că Sartori şi-a construit discursul pe o chestiune inactuală”. Şi totuşi, nu e mai puţin adevărat că suntem atraşi de calculator ca de un „paradis mental”, că jurnaliştii de televiziune „nu acţionează numai ca cenzori, că deseori ei induc opinii eronate, un anumit tip de frustrări, publicului lor”.
„Oricât de mult ţi-ar displace ce se întâmplă în universul tehnic de astăzi, poate e absolut necesar să îl înţelegem”, a fost concluzia lui Ovidiu Gherasim Proca.
Mult mai aplicat în discurs, Liviu Antonesei a debutat prin a spune că nu are dubii că televiziunea imbecilizează, dar trebuie deopotrivă văzute şi nuanţele acestei realităţi. Căci, „problema adevărată nu stă în faptul că există imbecili, au existat dintotdeauna şi vor exista întotdeauna, ci că aceasta ajunge instituţionalizată cu ajutorul televiziunii”, a declarat cunoscutul scriitor.
Se vorbeşte adesea despre faptul că televiziunile oferă ceea ce cere publicul. Dar „publicul, de fapt, nu cere nimic, el îţi înghite mai mult sau mai puţin din ceea ce îi dai”. Mai mult, a completat profesorul universitar, televiziunile practică prin acest argument un fel de autosabotaj. Pentru că ele difuzează emisiuni pentru o mică parte din public, neglijând majoritatea. Ele oferă emisiuni pentru 3-4 milioane de telespectatori, aproximativ, uitând de alte 10 milioane care „nu le pot înghiţi prostiile”.
Principalele hibe ale televiziunii, şi ale presei în general, sunt telenovelizarea, isterizarea, manelizarea, manipularea grosolană. Şi acest proces degradant şi actual face parte dintr-unul mai larg şi mai grav, al educaţiei, care îşi pierde tot mai mult din seriozitate şi din buna orientare.
Au urmat intervenţiile tinerilor din sală, postarea unor filmuleţe reprezentative pentru efectele şi dependenţa pe care televizorul le creează. Publicul nu a fost în număr mare, aproximativ 20 de tineri, majoritatea studenţi ai Facultăţii de Ştiinţe Politice din Iaşi, dar a fost proaspăt şi antrenant. Cele mai bune intervenţii din sală au fost premiate cu cărţi.
Galerie foto Info Apollonia:
