Legea Educației Naționale a mai fost amendată o dată marți, prin adoptarea de către Camera Deputaților a Ordonanței care reîntoarce clasa a IX-a la liceu, modificând prevederile din 2011 ale noii Legi. Fără o strategie a Educației, fără consecvență și fără prioritățile în privința formării tinerilor, rezultatele arată pe măsura bugetului.
România se situează pe ultimul loc în Uniunea Europeană la alocările pentru educație. Poziția se repetă, nu doar la nivelul procentajului din PIB, dar și ca importanță acordată de stat la toate nivelurile de educație pentru dezvoltarea tinerei generații. Pentru a ne poziționa în context european, prezentăm cele mai recente date Eurostat disponibile pentru câteva dintre statele membre UE.
De remarcat finanțarea precară a învățământului primar din România, atât în temeni absoluți, cât și față de celelalte forme de învățământ. Asta în timp ce Ungaria și Polonia merg, alături de Danemarca, pe o ”variantă inversată”, cu accentul pus pe ciclul primar față de ciclul secundar și ecarturi mai strânse de alocare între nivelurile de educație.
România se singularizează prin aceea că nu are o strategie dezvoltare a resurselor umane. Nici nu alocă suficienți bani (reamintim că indicatorii prezentați sunt relativi și țin cont de puterea de cumpărare locală) și nici nu mizează pe un anumit segment al educației, care să ne confere un prezumtiv avantaj în competiția la nivel european.
Rezultatele care se mai obțin sunt aleatoare și țin mai degrabă de calitățile naturale decât de o politică implementată de stat. Vârfurile care îmbunătățesc imaginea învățământului românesc nu vor putea ține loc de competență la nivelul întregii economii naționale. Și nici nu vor reuși să acopere pierderile ce se conturează deja pe termen mediu și lung, urmare a neglijării procesului de învățământ.
Sursa: www.cursdeguvernare.ro
