Universitarul ieșean, Vasile Burlui revine în atenția publicului căutător de literatură. De această dată, Vasile Burlui atrage atenția cu volumul de versuri ”Interogațiile lui Așur”, recent publicat, în condiții grafice excelente, la Editura Apollonia din Iași. Cu acest prilej, Casa de cultură a municipiului Iași, ”Mihai Ursachi” va organiza joi, 28 noiembrie, ora 18.00, lansarea volumului de versuri. Alături de universitarul și poetul Vasile Burlui vor fi Cassian Maria Spiridon, președintele Uniunii Scriitorilor din România-filiala Iași, criticul literar Ioan Holban, directorul editurii Apollonia, prof. univ. dr. Iulian Popescu, precum și o serie dintre colegii și prietenii universitarului. În cadrul evenimentului, moderat de Adi Cristi, director al Casei de Cultură a Municipiului Iași, ”Mihai Ursachi”, va avea loc și un recital artistic din poemele autorului, moment oferit de actorul, prof. univ. dr. Emil Coșeru, societar al Teatrului Național Iași. Evenimentul va avea loc în Sala Diotima a Casei de Cultură a Municipiului Iași.
Despre cartea poetului, Andrei Grigor spune în prefață: ”Mă întreb, citind acest volum, unde își găsesc locul versurile lui Vasile Burlui în poezia românească. Poetul, desigur, nu este un reformator, un inventator de limbaj sau un iubitor de mari cutezanțe tematice. El este mai degrabă un continuator, în linia unor filiații pe care le aflu în câteva momente vechi și mari ale liricii românești. Prozodia lui, de pildă, de acolo vine. Nu are perfecțiunea versului macedonskian, dar aduce în contemporaneitate sunetul curat al acestuia, nu atinge performanța ruperilor de ritm argheziene, dar frânge metrica versului, cu efect, acolo unde curgerea lui o cere de la sine”.
Pe de altă parte, tânărul critic, Paul Gorban despre carte spune: ”Este o surpriză pentru mine să îl descopăr pe universitar în postura de poet, cu atât mai mult cu cât poezia este o obsesie și o preocupare constantă a mea. Ceea ce observ de la prima pagină a volumului, până la ultima, este că se simte că universitarul nu se află pe un tărâm al probelor și experimentelor literare ci, dimpotrivă, aici poetul, care ia locul universitarului, probează acel tip de limbaj al comunicării divine. Rostirea în ritm clasic dă în vileag natura neoromantică a autorului, angajat parcă într-o recuperare a discursului privind sacralitatea și muzicalitatea aureolelor cosmice. Volumul este construit pe principiul dialogismului și al interogației, dar acestea nu apar aici ca efecte de stil, ci, așa cum întâlnim în poezia marilor clasici sau moderni (vezi Eminescu, Rilke, Esenin, Arghezi etc.), ca nevoie strigentă de raportare la celălalt și, de ce nu, ca un bumerang spre sinele său. Asta mă face să descopăr o poezie, dacă nu revoluționară pe scară estetică, cu siguranță revoluționară pe scara luminii și a armoniei. Vasile Burlui practică acel tip de poetică dintre liturgic-confesiv-metafizic, acel tip de poetică (asumată emoțional și intelectual) pe care criticii literari cu lejeritate ar putea să o integreze în zona infinitului brâncușian, adică al limbajului ce privește paradigma transcendentului și al transmodernismului. Aș putea veni cu multe exemple din volum, aș putea pune în vedere metafore și figuri de stil pe care poetul cu o eleganță aproape organică le aduce în versurile sale. Dar nu am să fac asta, am să vă las să descoperiți singuri harta acestei recuperări și rememorări a ceea ce eu numesc poezia ADN-ului divin, poezia iubirii de aproape și al privirii către suflet”.
