Prima ediție din acest an a Salonului de Literatură Zero + a avut loc aseară, în cunoscutul spațiu al Casei Dosoftei din Iași. Deși schimbată ziua de desfășurare a cenaclului, sala a fost arhiplină. Cu siguranță, această numeroasă prezență s-a datorat și faptului că la întâlnire a venit un important poet din București, reprezentant al generației tinere, Claudiu Komartin.
Seara a fost deschisă, ca de obicei, de amfitrionul Mirel Cană, care și-a început discursul cu urarea: „sper ca ședințele din 2013 să fie măcar pe măsura celor de până acum”. Întâlnirea a continuat cu lecturile Ioanei Miron și a lui Bogdan Federeac. Ioana a citit un grupaj de zece poeme dintr-un volum în pregătire, iar Bogdan Federeac, un pic „neobișnuit”, după cum s-a referit la el poetul Paul Gorban, a lecturat fragmente de proză dintr-un proiect mai amplu. După ei, a citit premiatul de anul acesta la Opera Prima al Festivalului Național de Poezie „Mihai Eminescu”, Anatol Grosu. Volumul său se intitulează „epistola din filipeni” și a cucerit se pare juriul de la Botoșani. Pentru prima dată, premiul de debut în poezie se duce la un poet din Basarabia.
„Mă bucur foarte mult că am ajuns la Iași și mai mult îmi place că voi citi”, a spus poetul Anatol Grosu înainte să înceapă lectura, care a fost regalul serii, un moment de „contrast” aproape cu lecturile anterioare. Claudiu Komartin, prezent și el la festivalul de poezie „Mihai Eminescu”, a afirmat că și pe scena Teatrului din Botoșani lectura poetului din Chișinău a fost „cea mai rezonantă, mai caldă și mai bine primită”. Întrebat cum s-a simțit când a primit Premiul ”Opera Prima”, mi-a scris în dedicația pe volumul de poezie „O ușă prin care se iese a fost cândva intrată”.
După „ritualul” salonului de literatură, a urmat partea de discuții, care a debutat de fapt cu o introducere făcută de invitatul serii, Claudiu Komartin, dublată de o scurtă lectură a câtorva din poemele sale inedite. El este un autor care își desfășoară activitatea în București, redactor-șef la Casa de Editură Max Blecher, editură tânără, de doi ani și patru luni, care publică literatură contemporană tânără, dar și autori consacrați. Proiectul la care ține cel mai mult, alcătuit împreună cu Radu Vancu, este antologia de poezie din cele mai bune cărți apărute în anul anterior, un proiect pregătit pentru zece ani, astfel încât, cel ce le va avea și le va citi pe toate să își poată face o „imagine precisă” asupra poeziei unui deceniu. De asemenea, se ocupă de revista „Poesis internațional”, ajunsă la numărul 10.
„Am venit cu mare curiozitate, să văd ce se întâmplă la acest salon, să simt pulsul a ce se întâmplă la fața locului. Sunt rare întâlnirile cu săli așa de pline”, a spus Claudiu.
Mirel Cană și-a exprimat surpriza întâlnirii cu Claudiu Komartin, care „reușește în poezia sa să depășească limbajul crud al generației și să recupereze un romantism dus până la ultimele consecințe”. De asemenea, a fost impresionat de „cultul prieteniei” cultivat de acesta, „care își are originea într-un altfel de suflet. A fost o lecție”, a completat scriitorul ieșean.
Cel mai mult comentată a fost poezia Ioanei Miron. Vocea generală a mizat pe sugestia ca poeta să-și cultive pe viitor mai mult sensibilitatea feminină, senzorialitatea. Șerban Axinte a subliniat evoluția foarte mare de la poemele din trecut la cele citite la acest cenaclu și a sugerat să fie urmărită cu mare atenție pe viitor. Profesorul Livia Iacob o consideră un „artist complex”, care i-a poezia în joacă, însă joaca ei e de fapt foarte serioasă. O altă sugestie, la care au subscris Claudiu Komartin, Anatol Grosu, a fost aceea de a elibera poeziile de „surplusuri”.
„Un poet poate să evolueze spre ceva ce-i trebuie sau spre ceva ce nu-i trebuie. Ioana evoluează spre ceva ce nu-i trebuie”, a afirmat Claudiu Komartin, completând că problema în textele ei e că „nu se petrec niște scurt-circuite. Aș vrea să văd că ea riscă mai mult. ceea ce are bun este o viziune corporală, un tip de observație asupra propriului corp. Aș vrea să văd însă în textele Ioanei o gheară mai puternică”.
Despre proza citită de Bogdan Federeac s-a vorbit puțin, în finalul întâlnirii. A fost relevată lipsa personajelor din fragmentele sale, construcția neclară a textelor, un fel de descărcare de tip liric amestecată cu un sordid urban. Claudiu Komartin a intervenit spunând că e totuși un povestitor bun, dar trebuie să mai lucreze mult dacă vrea să continue în această direcție a literaturii.
Per ansamblu, întâlnirea a fost foarte animată, pe alocuri tensionată, dar destul de utilă, aș vrea să cred, pentru cei care au citit. Ediția de săptămâna viitoare va reveni zilei de joi și vor fi trei invitați la lectură.
Galerie Foto Info Apollonia:
