În după-amiaza zilei de marţi, 13 mai, de la ora 17.00, Muzeul Unirii a găzduit un eveniment organizat de Universitatea „Apollonia” din Iaşi constând într-o dublă lansare de carte. Au fost prezentate publicului două volume de poeme semnate de Vasile Burlui, „Solilocvii”, respectiv Adi Cristi, „Aproapele meu, Dumnezeu”.
Primul care a luat cuvântul a fost criticul literar Ioan Holban, care a precizat faptul că a urmărit evoluţia poetului Vasile Burlui de la primul până la cel mai recent volum, că a remarcat în toate o structură lirică foarte bine conturată, în care se regăseşte o sumă de simboluri. Predominantă însă i s-a părut tema insularităţii. „Nu este vorba totuşi de insula în care poetul fuge, se retrage. Această insulă este pentru Vasile Burlui între ceilalţi, în mijlocul lor, în căutarea unei noi geneze, a unui timp nou etc.”,
a afirmat criticul ieşean.
Paul Gorban, poet, a încercat o paralelă între cele două volume lansate, plasându-l pe Adi Cristi între optzecişti, „o perioadă de poeţi mai îndrăzneaţă”, în timp ce Vasile Burlui rămâne într-o zonă a singularităţii, cumva poate în apropierea poeziei neo-romantice. De asemenea, de data aceasta ca un punct comun, „discursul lor poetic merge spre liturghisire, în sensul nu bisericesc, ci al unor obsesii, credinţe în descoperirea de sine sau a celuilalt”, a completat poetul.
Iulian Popescu, directorul editurii Apollonia, a făcut precizări, după mărturisirea lui Adi Cristi, „chirurgicale”, în orice caz, mai didactice şi mai aplicate. El a apreciat volumul „Solilocvii, ca un discurs interior în care poetul discută cu sine însuşi, sine care se transformă într-un tu cu care vorbeşte”. Vasile Burlui urmează în accepţiunea profesorului modelul clasic, iar solilocviile care pot fi regăsite în poemele ce alcătuiesc volumul omonim pot fi existenţiale, generale, metafizice, ale erosului pierdut sau ale revoltei. În vreme ce Adi Cristi urmează un model modern, el pare să se joace, dar e vorba de o joacă serioasă în poeziile din „Aproapele meu, Dumnezeu”.
Scriitorul Cassian Maria Spiridon s-a referit doar la volumul celui de-al doilea, subliniind că Adi Cristi vrea ca poezia sa să iasă „în stradă”, în spaţiul public, „la plimbare”. În linii generale, cartea „e ca un psalm în umbra lui Arghezi, unde dragostea este Dumnezeu”. A amintit şi de faptul că ludicul, punctat înainte de Iulian Popescu, este o permanenţă în cazul volumelor lui Adi Cristi.
Vasile Burlui, când a luat cuvântul, a mărturisit că titlul volumului său este în sensul solilocviilor Sfântului Augustin, iar termenul spune ceva despre un interlocutor care îţi lipseşte, dar, mai mult, despre faptul că fiecare om se cunoaşte cel mai bine pe sine. „Tot ce ascunzi de ceilalţi, tot ce te macină, te frământă am încercat să scot în Solilocvii. Nu ştiu cât am reuşit, dar cred că nu forma este importantă, ci esenţa lucrurilor”, a completat acesta.
Evenimentul a fost întregit şi ilustrat artistic de către actorul Constantin Popa, care a recitat din creaţiile celor doi poeţi.
