Nu știu dacă a fost o întâmplare sau un concert programat astfel, dar ultimul spectacol în sala „Ion Baciu” a Filamonicii Moldova din Iași, de vineri, 25 ianuarie, a fost unul special, mai ales în prima parte, cu Horia Mihail la pian, alături de celebrul Tiberiu Soare, ca dirijor. Spun „ultimul” pentru că sala va intra în renovare, iar orchestra Filarmonicii ieșene va trebui să „migreze” spre Teatrul Luceafărul, cel care le va găzdui, oare pentru câtă vreme de-acum încolo?, concertele simfonice.
Organizat în colaborare cu Institutul Cultural Polonez, acest puternic moment muzical a debutat cu Rapsodia pe o temă de Paganini, pentru pian și orchestră, op. 43, a compozitorului rus Serghei Rahmaninov.
Concertul a continuat cu Variațiuni pe o temă de Paganini, pentru pian și orchestră, piesă aleasă pentru aniversarea centenarului unuia din cei mai importanți compozitori polonezi, Witold Lutoslawski. E vorba de singura compoziție care a supraviețuit celui de-al Doilea Război Mondial, compusă în 1941 pentru două piane, dar revizuită 37 de ani mai târziu pentru pian și orchestră. Interpretarea lui Horia Mihail de pe scena Filarmonici ieșene, un pianist cu o tehnică de excepție, a fascinat publicul numeros din sală. Aplaudat îndelung, la bis Horia Mihail a repetat ultima parte a Rapsodiei, astfel că, variațiunile pornind de la Capriciul 24 al lui Paganini au devenit un laitmotiv al serii.
Partea a doua a concertului, destul de neinspirat aleasă, făcând o discrepanță evidentă cu bucățile muzicale dinainte, a fost dedicată unui alt aniversat, Richard Wagner, aflat la bicentenar. Au fost alese preludiile la actele I și III din opera „Lohengrin” și preludiu și „Moartea Isoldei” din opera „Tristan și Isolda”. Prin comparație însă cu Lutoslawski și Rahmaninov, teatralitatea din muzica compozitorului german a fost ceva mai greu digerabilă. Nepotrivirea între cele două părți ale spectacolului a fost însă o potrivire cu această ultimă prezență a orchestrei pe scena obișnuită, căci seara s-a încheiat cu „Moartea Isoldei”. Dar poate totuși, nu de o moarte va fi vorba…
