O vizită la Mirceşti a echipei Info Apollonia. Până la intrarea în sat, un drum plin de hârtoape, de aproximativ doi kilometri, o adevărată provocare pentru eventualii turişti şi pentru maşinile lor. Satul e totuşi asfaltat, iar curtea casei Vornicului Vasile Alecsandri o oază de verdeaţă şi copaci grandioşi. Mă gândesc ce serate minunate de poezie şi muzică, de curaj şi voie bună, s-ar putea face în imensa curte, dacă istoria nu ar fi aşa de indiferentă cu patrimoniul cultural!
O alee lungă, presărată cu bănci şi străjuită de doi câini, de altfel paşnici şi înfometaţi, e de străbătut până la pragul casei.
Într-o parte a casei, nelipsitul bust.
De cealaltă parte, o mică bisericuţă în care este înmormântat „veselul Alecsandri”, soţia lui, părinţii lui.
Casa memorială e spaţioasă, însă numai şase încăperi sunt deschise vizitării. Mobilierul e autentic, în parte, al familiei Alecsandri, în stilul epocii, o altă parte.
Întrucât suntem jurnalişti intrăm cu legitimaţiile de presă, dar plătim 10 lei taxa de fotografiat. Prima încăpere este camera de zi a poetului.
Sobele, identice în toată casa, sunt de o distincţie greu de trecut cu vederea.
Urmează camera fiicei, din care nu s-a păstrat decât soba, apoi sufrageria casei.
Tot în sufragerie se află pianina la care cânta soţia poetului, iar deasupra acesteia stă atârnat portretul fiicei lui Alecsandri.
Şi tot aici, cufărul lui Alecsandri.
Două pagini din testamentul poetului, scrise de mână, sunt de asemenea în sufrageria casei.
Urmează un hol lung, cu mobilier în stilul epocii.
Şi dormitorul lui Vasile Alecsandri, modest şi decorat tradiţional.
Alături, şi ultima, camera de lucru a poetului.
Din păcate, muzeul nu a mai avut parte de restaurări din 1992, pereţii sunt fisuraţi în nenumărate locuri, un frig şi o umezeală „tronează” în casa poetului vesel şi cald care a fost Vasile Alecsandri.
