De curând, în cadrul unui eveniment mai amplu marca Editura Adenium, a fost lansat numărul de ianuarie al revistei de cultură „Timpul”. După schimbările din ultimele luni, la nivel de redacţie, conţinut, grafică etc., în cadrul evenimentului de sâmbătă, Liviu Antonesei a predat ştafeta la conducerea revistei lui Daniel Şandru, veste care a bulversat pe cei care s-au obişnuit să asocieze numele publicaţiei cu cel al cunoscutului scriitor ieşean (sunt peste 20 de ani de când o conduce).
Explicaţia dată în Editorialul din numărul de ianuarie e următoarea: „Voiam să închid revista după numărul din august anul trecut, cînd s-au împlinit douăzeci de ani de cînd am preluat-o. […] Atunci, credeam că voi avea suficient timp și destulă energie pentru a conduce două instituții grele, revista și Editura „Adenium”. Cîteva luni chiar am încercat asta. Acum, însă îmi dau seama că trebuie să aleg, dacă nu vreau să compromit șansele ambelor instituții. Revista, de bine de rău, în douăzeci de ani, a fost destul de bine pusă pe roate. Cu o echipă mărită și cu finanțarea asigurată, cred că va merge bine mai departe. Iar dacă vor fi și mici deficiențe, nu mă îndoiesc că se vor remedia pe parcurs. […] Dacă mă retrag de le conducerea revistei, nu înseamnă că o părăsesc, că îi întorc spatele! Dacă redacția pe care o las în urmă va simți nevoia să mă întrebe ceva, mă voi strădui să găsesc un răspuns bun. Dacă va dori să intermediez vreo relație în lumea noastră culturală și pot face asta, de bună seamă că voi reacționa favorabil. De altfel, las moștenire una din cele mai bune echipe de colaboratori din țară și străinătate, cu care orice revistă de la noi s-ar putea mîndri. De asemenea, în funcție de cum mă împinge talentul și mă cruță timpul, voi și scrie pentru revistă măcar din cînd în cînd. Și mai este ceva, o redacție, orice fel de redacție, funcționează în condiții de democrație controlată, deci are nevoie de o moașă, una singură. Pentru asta, trebuie însă să ai energia necesară ca să iei foarte prompt deciziile necesare, chiar și pe cele aparent crude. La 30, 40, poate și la 50 de ani, puteam încerca asta în două locuri, acum însă e ruinător…”
Din numărul de ianuarie mai amintesc de articolul lui Gabriel Andreescu intitulat „Gabriel Liiceanu: succesul gesticulaţiei kitsch”, de textul lui Doris Mironescu, „O lectură călinesciană necunoscută din Eminescu”, dar şi de articole succinte semnate de Şerban Foarţă, Irina-Margareta Nistor, Cătălin Sava, Cristian Nae şi poezii de Alexandru Petria.
