Din codaşa plutonului de alergători ai economiei europene, România a ajuns în top. Să fie acesta doar un sprint, ori un maraton, în care alergătorul, desigur, speră să îşi conserve forţele vitale până la finish?…
„România şi Irlanda – noii tigri ai dezvoltării economice, de la periferiile Europei Unite”, am putea sintetiza; titlul original al briefingului, în engleză, este: „The EU’s Reform Cycle IN FOCUS: Romania and EU Growth Dynamics”. Autorul: Eoin Drea, un cercetător din cadrul think-tank-ului multinaţional „The Wilfried Martens Centre for European Studies”.
„IN FOCUS” este o nouă serie de comentarii, în care „Centrul Martens” priveşte cu atenţie subiecte politice actuale, disecă dovezile disponibile şi confruntă opiniile existente.
„Liderii actuali ai reformei în U.E.: România şi Irlanda” – notează Eoin Drea, analist economic irlandez, care activează în cadrul unui „think tank” de la Bruxelles.
Revenirea UE, din punct de vedere economic, s-a dovedit inegală în ultimii ani, şi a evidenţiat o schimbare fundamentală în dinamica dezvoltării comunitare. Analiza recent realizată de „The Wilfried Martens Centre for European Studies”, susţine că, în timp ce „Vechea Europă” luptă din greu să îşi reia creşterea economică, unele state central-europene din ceea ce se cheamă „Noua Europă” – printre care, de menţionat, România – par să fie gata să preia ştafeta creşterii, în următoarea decadă.
Această schimbare neaşteptată, care se adaugă îmbunătăţirii semnificative a perspectivelor de creştere pe termen mediu, a ţărilor care au respectat programul anti-criză (Irlanda, Grecia, Cipru, Spania şi Portugalia), ilustrează poziţionarea mai multor state periferice ale Uniunii Europene, în calitate de lideri de reformă. Acest nou pol, sau mai degrabă front de dezvoltare, ar putea acţiona ca un catalizator pe termen lung pentru creşterea economică la nivelul întregii Uniuni Europene.
Ţările occidentale, care au constituit, în urmă cu decenii, nucleul Comunităţii Europene, par să fi supravieţuit crizei financiare, însă au acum o moştenire economică plină de datorii şi perspective mai lente de creştere, pe termen mediu. Locomotiva tradiţională a Europei, Germania, pentru a-şi menţine avantajul competitivităţii economice, va trebui să îţi reformeze piaţa muncii, în special în privinţa pensionării, ţinând cont de rapida îmbătrânire a populaţiei.
Aşa cum subliniază Eoin Drea, există un alt grup de state membre, care au potenţialul – şi multe dintre caracteristicile economice de bază – necesare, pentru a acţiona ca un motor de creştere economică în UE pe termen mediu şi lung. Acestea sunt concentrate în „Noua Europă”, fiind vorba de statele membre care au aderat la UE în perioada de după 2004. Dintre acestea, România – este un exemplu interesant de ţară care ar putea acţiona ca un motor economic regional în viitor – scrie analistul economic Eoin Drea.
România diferă de celelalte state membre noi, dat fiind faptul că impactul Crizei economice din 2008, a scos la iveală mai rapid dezechilibrele fundamentale existente în economie şi a impus măsuri dure şi rapide. Necesitatea de a solicita asistenţă financiară externă în anul 2009 şi de a menţine, preventiv, linii de credit până în 2014, au dus la o restructurare fundamentală a economiei ţării.
Ajustări fiscale semnificative şi concrete au fost întreprinse de către decidenţii români, fiind în curs de desfăşurare. Şcolar sârguincios, obişnuit din perioada de dinainte de 1990 cu „strângerea curelei”, România se află, în acest context, în fruntea valului reformei economice, teoretizată la Bruxelles.
Economia românească este bine plasată astfel încât să crească puternic, pe termen mediu, notează analistul irlandez. Comisia Europeană estimează o creştere anuală a PIB între 2,6% şi 3,5%, până în 2015. Pe de altă parte, nivelul datoriei României este foarte mic, în comparaţie cu media U.E. (mai puţin de jumătate din nivelul îndatorării Germaniei). Astfel, până nu de mult codaşă, România este bine plasată pentru a primi programe de investiţii de mare amploare pe termen lung.
Pe piaţa forţei de muncă din România, şomajul este stabilizat, iar situaţia din Ucraina vecină o pune într-o lumină favorabilă.
Nu trebuie subestimate, însă, provocările cu care se confruntă dezvoltarea în continuare a economiei româneşti, spre exemplu, nivelul ridicat de emigrare al forţei de muncă înalt calificate, corupţia sistemică, inclusiv în justiţie, problemele administraţiei publice, o abordare încă inconsecventă în ceea ce priveşte încurajarea investiţiilor private şi a inovării. Cu toate acestea, multe dintre elementele fundamentale ale economiei româneşti, poziţionează ţara ca un „lider de reformă”, dând şansa unei creşteri economice semnificative în viitor.
Chiar dacă nu toţi sunt dispuşi să recunoască, este clar că liderii reformei post-criză (aşa cum ar fi România şi Irlanda), au mai multă experienţă şi aplicare în continuarea reformelor economice necesare, decât „vechile” state membre, nemulţumite de austeritate, şi care s-au obişnuit să conducă, în mod tradiţional, creşterea economică pe batrânul continent, în deceniile anterioare…. scrie analistul economic Eoin Drea, cercetător la „Wilfried Martens Centre for European Studies”, Bruxelles.
Mai multe detalii ale briefingului, pe http://martenscentre.eu/publications/eus-reform-cycle-focus-romania-and-eu-growth-dynamics
Autor: Lucian Merişca, Master Studii Europene
