14 copii şi tineri trăiesc zi de zi în Casa Speranţei. Pentru mulţi dintre ei fiecare zi este o luptă şi aduce o nouă speranţă. Sunt copii infectaţi cu virusul HIV, unii dintre ei grav bolnavi. Au fost ai nimănui, dar acum au un cămin, o familie, o persoană căreia să-i spună mamă, frate ori soră.
În ciuda stării lor de sănătate, duc o viaţă aproape normală. Merg la grădiniţă sau la şcoală, în tabere, se uită la desene animate, colorează, pictează.
Sunt copiii din centrul creat de Fundaţia „Morning Glory House”, numit „Casa Speranţei”. Acesta este o rezidenţă de tip familial care serveşte nevoile de dezvoltare şi maturizare ale copiilor infectaţi cu HIV, abandonaţi de familia naturală în diferite instituţii ale statului sau orfani. „Avem 14 copii, noi nu le spunem beneficiari, sunt ca şi copiii noştri. Ei locuiesc în cadrul casei în apartamente de tip familial. Avem şase mame sociale, care, în ture, stau cu ei în permanenţă. Majoritatea sunt copii cu nevoi speciale„, declară Elena Cişmaşu, administratorul fundaţiei.
Cel mai mic locatar al casei este o fetiţă de opt luni. Mama ei, infectată cu HIV şi consumatoare de droguri, a murit la puţin timp după ce a adus-o pe lume. Tatăl nu a recunoscut-o, iar restul familiei are o istorie zbuciumată, astfel încât fetiţa a devenit un caz social. Din păcate, mama ei i-a lăsat o moştenire greu de dus: micuţa este infectată cu HIV. Acum are mai multe mame, surioare şi frăţiori. Este bine îngrijită, a început să se ridice singură în picioruşe, să gângurească şi i-au apărut şi doi dinţişori. „Cu toţii o iubim şi avem grijă de ea. Este mezina familiei şi creşte pe zi ce trece”, mai spune Elena Cişmaşu.
Copiii au o alocaţie de hrană puţin peste 300 de lei pe lună. Utilităţile sunt asigurate de Spitalul Clinic de Boli Infecţioase. Ei sunt cei care au pus la dispoziţie clădirea şi dotările necesare. Dar şi multe alte cheltuieli. Aproximativ 2.500 de lei pe lună costă igiena şi curăţenia casei. Au nevoie să facă o renovare a clădirii, a acoperişului, gardul trebuie şi el refăcut, căci e distrus, trebuie să se asfalteze curtea. Sunt multe de făcut. Pentru acestea nu există buget. Doar dacă ar mai primi sponsorizări. Pentru ei orice este binevenit, o pungă de orez, un bax de hârtie igienică, nu fac mofturi. Îi impresionează foarte mult când mai vin bătrâni care, din puţinul lor, le oferă câte un pacheţel pentru copii şi le mai strecoară şi câte un leu în punguţă. Iar copiii se bucură mult!
Să sperăm că de Crăciun vor avea parte şi copiii de la Casa Speranţei de cadouri din partea Moşului şi poate, de ce nu?, de o mână de ajutor pentru a îmbunătăţi situaţia acestor copii nevinovaţi.
Sursa: cugetliber.ro
Autor: Gianina Gheorghiu
