Legenda lui Moş Nicolae reprezintă una dintre cele mai populare şi mai frumoase sărbători de iarnă, însă el a existat în realitate, fiind cunoscut în lumea creştină ca Sfântul Nicolae.
Sfântul Nicolae s-a născut cândva la începutul mileniului în sudul Turciei de astăzi, într-o familie de creştini bogaţi, însă părinţii săi au murit într-o epidemie când el era încă un copil. Nicolae şi-a dedicat de atunci întreaga avuţie ajutorării oamenilor săraci, bolnavi şi suferinzi, devenind cunoscut în toată lumea ca un adevărat pansament pentru sufletele celor în nevoie şi ca un protector al copiilor. În perioada Imperiului Roman, creştinii erau persecutaţi, aşa că Sfântul Nicolae a fost întemniţat din cauza credinţei lui, murind pe 6 decembrie 343. Ziua morţii lui a devenit ziua Sfântului Nicolae, moment în care sunt sărbătorite atât faptele lui de sfânt, cât şi poveştile ce au dus la naşterea legendei lui Moş Nicolae.
Una dintre aceste poveşti este despre un om sărac care avea trei fiice. În acele timpuri, pentru ca o fată să fie luată în căsătorie, avea nevoie de o zestre considerabilă dăruită de tatăl său, iar cu cât zestrea era mai mare, cu atât creşteau şansele ca fată să-şi găsească un soţ mai bun. Fiicele acestui nevoiaş, neavând nicio zestre, erau astfel sortite să fie vândute ca sclave. În mod misterios, omul a găsit în casă trei pungi cu galbeni, ce conţineau câte o zestre considerabilă pentru fiecare fată, astfel încât să-şi poată găsi un soţ cumsecade. Se spune că săculeţii cu galbeni au apărut de nicăieri în şosetele şi cizmuliţele lăsate în faţa focului la uscat. De atunci, s-a păstrat obiceiul de a atârna ciorăpei sau de a lăsa o pereche de ghetuţe în faţa uşii, în aşteptarea cadoului de la Moş Nicolae. Într-o altă variantă a poveştii, galbenii din săculeţ sunt înlocuiţi cu trei bile de aur, de aici moştenindu-se tradiţia de a oferi portocale cu ocazia Sf. Nicolae.
O altă poveste tradiţională de Moş Nicolae relatează întâmplările a trei studenţi ce călătoresc către Atena, unde se afla universitatea. Într-o noapte, poposesc la hanul unui om foarte rău, care îi jefuieşte şi apoi îi omoară, ascunzând apoi rămăşiţele lor trupeşti. Se spune că Sf. Nicolae călătorea pe acelaşi drum şi într-o noapte a hotărât să tragă la acelaşi han. În acea noapte, Sf. Nicolae a avut un vis în care îi apăreau faptele oribile ale hangiului şi, la trezire, l-a forţat pe acesta să-şi recunoască crimele. După ce s-a rugat vreme îndelungată, Sf. Nicolae a reuşit să-i readucă la viaţă pe cei trei studenţi.
În Franţa, această legendă este spusă în altă variantă, în loc de student vorbindu-se de trei copii ce se jucau şi au fost răpiţi de un măcelar fără suflet, fiind readuşi în sânul familiilor lor tot de Sf. Nicolae. Aşadar, Sf. Nicolae este considerat a fi patronul şi protectorul copiilor, fiind celebrat în timpul acestei sărbători de iarnă.
Există multe alte poveşti în care Sf. Nicolae este înfăţişat şi ca protector al marinarilor, întrucât a salvat prin puterea rugăciunii corabia pe care se afla în timpul unui pelerinaj către Ierusalim. De asemenea, se spune că el a salvat multe popoare de la foamete, salvând vieţile celor acuzaţi pe nedrept şi multe altele. El a făcut multe fapte bune în secret, fără a aştepta niciun fel de recompensă din partea celor pe care i-a ajutat. În România, Sf. Nicolae este considerat a fi un făcător de miracole, iar în alte ţări este privit ca fiind protectorul a diferite categorii de oameni, de la copii şi studenţi până la marinari, călători şi persoane condamnate pe nedrept.
Autor: Smaranda Năstasă
