Violența în familie este o problemă care implică pe de o parte protecţia integrității personale a victimelor, iar pe de altă parte protejarea intereselor lor sociale comune, cum ar fi libertatea și democrația. În plus, violența bazată pe considerente de gen cauzează o gravă abatere de la democrație, pornind de la ideea că femeile afectate de violență fac parte dintr-o categorie ale cărei șanse de a participa la viața societății și cea profesională sunt mult reduse, pe măsură ce viața în cadrul familiei își pierde rolul de a asigura membrilor acesteia securitatea de care au nevoie. Informații colectate recent indică faptul că societatea românească de astăzi, ducând lipsa unor modele progresiste, are tendința să se orienteze în privința construirii relațiilor dintre femei și bărbați în cadrul familial către un model patriarhal, influențat, din nefericire, de calitatea îndoielnică a condițiilor de trai și de educație și de evoluțiile negative ale societății în perioada tranziției românești. În contextul menționat, prevenirea violenței din cadrul familiei devine importantă din punct de vedere al promovării modelelor relaționale ce au la bază egalitatea de gen. De asemenea, devine necesară introducerea în legislația țării a unor referiri clare la măsuri și acțiuni în vederea protejării adecvate a femeilor, copiilor și vârstnicilor ce se confruntă cu violențe în familie, acestea fiind de fapt categorii sociale care prezintă un grad crescut de vulnerabilitate.
Violența se manifestă deseori prin controlarea și izolarea victimelor, acestora din urmă fiindu-le dificil să considere că aceste fapte trebuie declarate autorităților, iar atunci când se hotărăsc să raporteze aceste cazuri, sunt supuse frecvent unor presiuni puternice din partea celui care comite aceste fapte, a rudelor sau altor persoane, să renunțe la plângere. Prin urmare, protecția oferită de sistemul juridic în ceea ce privește integritatea victimelor violenței în familie capătă o importanță foarte mare, autoritățile competente fiind nevoite să acorde prioritate urmăririi penale a faptelor comise cu violență în contextul relațiilor familiale.
În calitate de stat democratic european, țara noastră promovează o politică publică integrată în materia creșterii eficienței, prevenirii și controlului infracționalității în domeniul violenței domestice, care are la bază o atitudine proactivă care are ca scop reducerea costurilor acestui tip de violență, dezvoltarea serviciilor sociale de calitate pentru victimele acesteia, precum și pentru reabilitarea juridică și socială a agresorilor familiali, creșterii încrederii cetățenilor în istituțiile de profil și implicarea societății civile în programele de sprijin. Strategia statului român în vederea prevenirii și combaterii violenței în familie este de a asigura unitatea cadrului legislativ și instituțional în acest domeniu și alocarea resurselor adecvate cu scopul unei funcționări eficiente a instituțiilor care luptă contra acestei probleme sociale, ce afectează viața familiilor din România. „Convenția privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și violenței domestice”, care a fost adoptatăla Istanbulîn data de 11 mai 2011, repetă faptul că este recomandată consolidarea politicii comprehensive și coordonate pentru prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență domestică, îndeosebi prin îmbunătățirea coordonării la cel mai înalt nivel și elaborarea unei noi strategii multianuale solide în vederea prevenirii și pedepsirii actelor de violență în cadrul familial.
Conform convenției dela Istanbul, conținuturile planurilor operative din prezenta strategie țin cont de următoarele aspecte:
• Violența familială afectează în mod disproporționat femeile
• Violența împotriva femeii este favorizată de relațiile inegale de putere între femei și bărbați, care conduc la dominarea și discriminarea femeilor.
• Copiii sunt afectați de violența în familie chiar și atunci când violența nu este îndreptată direct împotriva lor, ci sunt doar martori la violență.
• Standardul european pentru serviciile disponibile victimelor prevede existența unui loc în adăpost la fiecare 10.000 de locuitori.
Sursa : www.iasiciteste.ro
Autor : MARIUS-CONSTANTIN POPA, REDACTOR „INFO APOLLONIA”
