Hiroko Minakami a ajuns la Iași la invitația Editurii Adenium, pentru a susține un recital de pian, intitulat „O călătorie muzicală în jurul lumii”, în seara zilei de 15 iunie, în Sala Dublei Alegeri, Muzeul Unirii. Acesta a avut loc în fața unui public numeros, care a umplut la refuz sala.
Pianista japoneză s-a născut pe 30 iunie 1960 și a absolvit Conservatorul Musashino din Tokio, în 1982. E legată de spațiul est-european prin cursurile speciale de pian pe care le-a urmat în Rusia și România. Cariera sa propriu-zisă începe la Melbourne, Australia, în 1989.
Hiroko Minakami a susținut peste 800 de concerte, în toată lumea. Complexitatea sa artistică este demonstrată de activitatea sa la radio, de aparițiile în nenumărate programe de televiziune, și de rubrica sa la revista muzicală „Chopin” din Tokio, aceeași care a numit-o una dintre cele mai bune pianiste din lume.
Interviul Info Apollonia:
Cine este Hiroko Minakami în propria viziune?
Muzica îmi dă curaj. Ea este adevărata mea misiune. Ceea ce fac eu în această privință nu e numai pentru oamenii care vor să se relaxeze, care vin la concerte. Este pentru oricine. Am ținut concerte peste tot în lume. Dacă cineva e bolnav și vrea totuși să mă asculte, îmi iau pianul și merg să cânt.
Am cântat pentru bătrâni de peste 90 de ani, bolnavi de Alzheimer. Ei nu puteau vorbi, înțelege prea bine, dar erau atenți și găseau puterea să-mi ceară să vizitez și alte spitale. Dar am ținut concerte și pentru câini, pisici, păsări. Și au fost cele mai liniștite concerte. Am ținut, de asemenea, concerte pentru copii, pentru suferinzi de inimă. Sau pentru oameni care doreau să moară. Iar muzica mea îi făceau să-și amintească fie că au un prieten, fie că își pot schimba cumva viața. Deci, muzica îi vindeca puțin, le dădea curaj.
Ce ați făcut zilele acestea, cât ați stat în Iași?
Artă. Am avut un concert, la Muzeul Unirii. Apoi am vizitat orașul, Teatrul Național, sediul Editurii Adenium. Am fost prin restaurante, magazine.
Când a fost momentul în care ați știut că sunteți o mare pianistă a lumii?
O mare pianistă? O, nu… Pentru mine un mare pianist este Radu Lupu, din România. El e poate cel mai important pianist din lume și pianistul secolului. Eu sunt un alt gen. Eu sunt o pianistă pentru oameni, pentru cei mai mulți dintre ei. Adică, el este un mare pianist, dar dacă oamenii nu sunt obișnuiți cu muzica clasică, dacă nu au studiat-o, nici nu o pot înțelege. Dar muzica mea nu e așa, e pentru sufletul oamenilor.
Unde vă simțiți cel mai bine și mai inspirată?
Nu aș putea numi un loc. Depinde de starea pe care o am când merg undeva și de ce întâlnesc acolo. De exemplu, pot merge într-un loc și să am sentimentul că îl știu, că am mai trăit cândva sentimentul acela, că îmi spune ceva, că vine de undeva de departe, sau din adâncul sufletului, nu știu. Pot să aud ceva și asta să mă inspire.
Cum este să împărțiți scena cu fiica dumneavoastră?
Cu fiica mea? E foarte tânără. Și toate fetele tinere sunt foarte drăguțe. Și asta cred că-i destul. De altfel, la Iași a fost prima dată când am organizat ceva împreună.
De ce reveniți în România?
Pentru că sunt chemată, iar eu merg pretutindeni unde oamenii vor să mă asculte. Am venit la invitația Editurii Adenium.
