În această vară fierbinte m-am decis să vă bucur cu ceva răcoritor, un interviu cu un student al Universității „Apollonia” din Iași. Numele lui este Ovidiu Galeș și frecventează cursurile Facultății de Științe ale Comunicării, specializarea Comunicare și Relații publice. I-am adresat câteva întrebări și cred că răspunsurile pe care le-am primit sunt cel puțin interesante. Iată cum a decurs interviul.
R: Ovidiu, te rog, prezintă-te în câteva cuvinte.
S: Am 36 de ani, sunt familist, am o fetiță de 8 ani, și mai nou sunt student la “Comunicare și Relații Publice (C.R.P.)”.
R: Dacă tot ai început cu familia, îți lasă aceasta timp și pentru facultate?
S: Întrebarea trebuie formulată altfel: familie, job, facultate, am timp pentru toate?!
R: Exact!
S: Le împărțim, le facem. Dacă ar avea ziua 27 sau 28 de ore, poate ar fi mai bine. Și mai bine ar fi dacă ar fi 30 de ore într-o zi. Înțelegi ce vreau să spun. Dar dacă m-am “înhămat” trebuie să le fac pe toate.
R: De ce ai ales C.R.P?
S: Am ales-o dintr-un singur motiv: la vârsta pe care o am, să fi optat pentru altceva, cred că mi-ar fi fost mai greu. De pildă medicină sau altceva la fel de “stufos”, ar fi fost o diferență destul de mare ca grad de dificultate și implicit ar fi necesitat o practică aproape permanentă, lucru ce nu mi-l permit.
Totuși C.R.P. mă ajută atât în job cât și în hobby-ul pe care îl am.
R: Care sunt acestea, dacă nu e un secret?
S: Sunt omul bun la toate într-un cunoscut restaurant ieșean iar hobby-urile mele sunt fotografia și videografia de evenimente.
R: Spunând că te ajută în job-ul tău, presupun că intri în contact cu mulți oameni în fiecare zi, oameni diverși, și trebuie să stabilești anumite relații cu ei.
S: Da, ajungi să-i cunoști pe oameni, ajungi să cunoști cum să discuți cu fiecare dintre ei, ajungi să cunoști foarte multe tipuri de caractere și în final, ajungi să știi cum să-i mulțumești pe toți.
R: De ce ai ales C.R.P. în domeniul privat și nu de stat?
S: Pentru că se creează o altfel de legătură între profesor și student. Întotdeauna am avut ideea preconcepută dar de care nu sunt 100% sigur că, în învățământul de stat, relația dintre profesor și student este oarecum rece: “Ăsta-i subiectul, asta este de învățat, ne vedem la examen!” Scurt!
La învățământul privat, este o altă tactică, se managerizează altfel: profesorul se apropie de student, încearcă să-i capteze atenția și să-i câștige încrederea, ca în final să iasă o treabă bună și ambele “tabere” să fie câștigătoare. Facultatea, pe de-o parte, își creează o imagine, un prestigiu și atrage candidatul iar studentul acumulează într-un mod frumos și bun o cantitate considerabilă de cunoștințe de calitate.
R: Care crezi că sunt plusurile Universității „Apollonia” față de celelalte universități de profil?
S: Cum am mai spus, profesorii își dau interesul și sunt mult mai implicați în procesul didactic decât cei din sistemul de stat.
Alt plus este platforma practică, un plus foarte mare. Să ai posibilitatea să faci practică reală într-un radio, studiou TV, editură sau revistă studențească este un mare atu. Studiezi și pui în practică ceea ce studiezi. Aceasta diferența enormă față de alte instituții de învățământ similiare.
R: Sunt de acord cu tine! La finalizarea studiilor dispui deja de o minimă experiență în domeniu.
S: Așa e! Un minim avantaj, un pas în față. Nu “cazi în cap” din prima.
R: Cum ai aflat de Apollonia?
S: De la prieteni și chiar de la soția mea. Și ea este studentă a acestei universități la specializarea de Asistență Medicală Generalistă. Astfel am aflat că în cadrul Apolloniei există și specializarea C.R.P., domeniu pe care îl urmez acum, pe cale să închei cu bine anul II.
R: Fiind în anul II, probabil că deja te gândești la lucrarea de licență, la ce vei alege și pe cine vei alege ca îndrumător, nu-i așa?
S: Sincer, da, m-am gândit. Nu am încă un plan final dar am o idee despre ce ar putea conține lucrarea mea de licență, legat de job-ul meu, de evenimente private și comunicarea în cadrul acestor evenimente. Mai sunt multe detalii de pus la punct.
R: Nu îmi poți spune chiar nimic, măcar numele îndrumătorului la care te-ai gândit?
S: Nu, nu am stabilit nici acest aspect.
R: Cum e să fii student la această vârstă? Deja am stabilit că nu prea există timp liber, întreb aici de celelalte aspecte.
S: La 36 de ani, să fi student este un vis împlinit. Nebucurându-mă de această “postură” la vârsta majoratului, cum se bucură majoritatea tinerilor după terminarea liceului, declar că este un sentiment frumos, un sentiment de bine și în accelași timp mă bucur de atmosfera din familie.
R: Pun rămășag că te face să te simți mai tânăr.
S: Acesta e un aspect. Altul ar fi că, ajungem cu toți acasă, după o zi de muncă, de studiu, mă refer și la fetița mea care este la școală, și inevitabil apare pe tapet întrebarea “Tu ce-ai făcut azi la școală? Ce note ai luat?” Iar aceste întrebări le adresez soției și ficei, și interesant e faptul că, eu la rândul meu sunt întrebat aceleași lucruri de către ei. Ajungem să facem comparație de rezultate, de performanțe.
Cred că pentru fiica mea este un model de urmat.
R: Ce planuri de viitor, personale și profesionale ai, prin prisma facultății pe care o urmezi?
S: Urmând Facultatea de Științe ale Comunicării, specializarea C.R.P., caut să-mi “updatez” partea profesională, să fac să meargă totul din ce în ce în ce mai bine. Să fac în așa fel încât C.R.P. să mă ajute în job-ul pe care îl am și să ridic cât mai mult standardele.
R: Ovidiu, eu îți mulțumesc pentru că mi-ai răspuns deschis la toate întrebările și sper să mai ocazia să mai aflu noutăți de la tine și cu alte prilejuri.
S: Mulțumesc și eu.
Reporter: Pamfil Victor, student anul II CRP
