Miercuri, 9 octombrie, în Sala Mare a Teatrului Luceafărul, ieșenii au stat cu sufletul la gură așteptând ca actrița Ofelia Popii să intre în scenă. Decorul era simplist: un fotoliu în care zăcea un bărbat și în spate un perete mâzgâlit cu replici, ce avea patru ieșiri. Pe parcusul piesei, protagonista a interpretat șapte roluri, șapte povești diferite, bărbatul devenind, pe rând, tată, soț, fiu, amant și înger păzitor.
Actrița Ofelia Popii nu numai că a luat prin surprindere publicul prin interpretarea a șapte roluri, trecând de la felii de bucurie, la felii de tristețe și felii dramatice, ci ne-a arătat încă o dată că premiul UNITER pentru cea mai bună actriță (premiul primit în 2011) l-a meritat din plin, iar piesa regizorului Lia Bugnar, intitulată „Felii”, are un nou nume acum, „Ofelii”, după prenumele actriței cameleon al teatrului românesc.
Drama pe care o trăiește fiecare personaj de pe scenă se resimte în sală, publicul devenind mai agitat, încălțându-se în papucii Margaretei, amanta și servitoarea bărbatului. Ea este o femeie simplă și nu înțelege ce rău a făcut când l-a primit în camera ei pe acel bărbat înfrigurat și l-a „încălzit”. Astfel, devenim victime alături de Ofelia Popii, care parcă strigă după ajutor de pe scena Teatrului Luceafărului.
Opusul Margaretei este Ela, soția senatorului. Prin fumul de țigară care umple sala, apare o femeie puternică, dar plină de vicii, care își urăște soțul mort. Ela conturează portretul unei soții care a trăit în umbra unui om puternic și și-a plâns de milă pentru că a fost respinsă, în timp ce fiica ei, neglijată, alege să se drogheze și moare din cauza unei supradoze.
Bătăile inimii spectatorilor bat în sincron cu replicile personajelor. După cele trei interpretări nu te mai aștepți ca protagonista să interpreteze un alt personaj, dar supriză!. Ofelia Popii revine în scenă în rolul bunicii fetei și a mamei senatorului, care amestecă în poveste puțină tragedie și comedie, rememorând micile năzbâtii ale băiatului ei de pe vremea când era copil. Toate aceste povești sunt spuse în sala de terapie intensivă în care se află nepoata ei. În piesă își face simțită prezența și o asistentă care o îngrijește pe fata aflată pe patul de spital și povestește despre viața agitată a tinerei. Personajul acesta se intersectează cu viața zbuciumată a unei familii cu prea multe probleme. Toate acele mici pauze comice destind publicul căruia îi crescuse pulsul și devenise deja încordat.
Mai departe, intervine în piesă un personaj din exterior, o femeie care trata săptămânal o bătătură a bărbatului, a „îngerului ei păzitor” care îi ajuta fiica bolnavă.
Ultimul personal interpretat de Ofelia Popii este o prietenă a fetei din Niger, care îi trasmite un mesaj în stil tradițional prin dans și muzică.
Liniștea din sală ridică tensiunea la cote maxime, iar toate stările pe care le transmite actrița ni se par greu de dus și, pe lângă micile râsete, ne întristează povestea piesei de teatru.
În încheierea spectacolului, publicul a aplaudat peste zece minute prestația impecabilă a actriței Ofelia Popii, în timp ce pe scenă s-au ivit de mai multe ori cele șapte personaje feminine.
Autor: Anca TRANDAFIR, reporter Info APOLLONIA
