Joi, 24 octombrie, la Casa de Cultură „Mihai Ursachi” a avut loc dezbaterea „Răzvrătirea tânărului scriitor”, la care s-au prezentat scriitorii Matei Hutopilă, Paul Gorban, Cătălin Mihai Ștefan, Carmen Veronica Steiciuc, Bogdan Federeac, Carmen Stanciu și Livia Iacob. La eveniment au participat și elevii de la Colegiul Național „Garabet Ibrăileanu” Iași.
Moderatorul dezbaterii, Adi Cristi, a intrat direct în „zona de blestem” a creatorilor întrebând participanții de ce-și pierd vremea scriind. După cum mărturisește Matei Hutopilă, el scrie rar, dar speră cu folos. Oricum poezia este „underground. Dacă o faci, nu ai foloase materiale și sociale, ci o faci pentru că așa o simți”.
„Timpul pe care scriitorul îl alocă scrisului e un timp câștigat și în niciun caz pierdut”, adaugă Carmen Veronica Steiciuc.
Răzvrătirea este văzută de fiecare scriitor în alt mod. Bogdan Federeac spune că „dacă scrieți deja vă răzvrătiți. Sunteți revoltați. Nu aveți niciun motiv să scrieți dacă nu aveți ceva care să nu vă convină”. Ideea este accentuată și de Matei Hutopilă pentru care poezia trebuie să fie scrisă „atunci cand e musai, când simțiți că trebuie s-o faceți, când sunteți răzvrătiți”.
De cealaltă parte a baricadei, Carmen Veronica Steiciuc nu crede că revolta este impusul care-l face pe scriitor să aștearnă pe hârtie gândurile sale. „Nu știu dacă scrii doar când ai o revoltă. Sau când trebuie să comentezi la ceva pentru că nu-ți place. Ci și atunci când vrei să transmiți un mesaj de iubire, o iubire ascunsă, al cărei contur îl ghicești în înșiruirea de cuvinte”.
Răzvrătirea în literatură ia forma unor critici sau a unor parodii. „În poezie te răzvrătești împotriva unor lucruri ciudate, care ți se întâmplă și pe care le consideri nedrepte, sau, pur și simplu, îi parodiezi pe alții”, spune Livia Iacob.
Carmen Stanciu mărturisește că forma ei de răzvrătire consta în scrierea despre lucrurile pe care alții nu le puteau explica, ea încercând să ofere o explicație proprie.
Cătălin Mihai Ștefan susține că niciun scriitor cu talent nu se va pierde. Chiar dacă nu va debuta de pe băncile școlii, cândva cineva îl va remarca, îl va lua de umeri și-l va scoate la lumină.
Scriitorii îi îndeamnă pe elevi să citească pentru că altfel nu vor putea scrie, drumul în literatură fiind cu sens unic. „Noi nu inventăm roata. Trebuie să ai o bază. La fel ca o clădire; până o ridici ea are nevoie de o fundație”, spune Carmen Stanciu.
Importantă în actul desăvârșirii unui autor este participarea la cenacluri. „La cenacluri lumea te desființează. Se taie în carne vie”, dar acolo este locul în care specialiștii, scriitorii cu renume îl ajută pe proaspătul scriitor să-și găseacă o direcție.
„Scrieți în fiecare zi. Lăsați deoparte. Reveniți. Corectați, adăugați, schimbați până ajungeți la forma perfectă, pe care eul interior o dictează”. Aceasta este rețeta pentru ca un tânăr să ajungă scriitor și să publice cărți.
În final, fiecare tânăr scriitor a vorbit „pre limba lui”, citind câte un poem sau două, după caz, din cărțile pe care le-au publicat.
