În data de 4 decembrie 1987 a încetat din viață eseistul și filosoful Constantin Noica, mentor spiritual al unei pleiade de intelectuali români: Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Sorin Vieru etc. A fost mebru titular post-mortem al Academiei Române.
Filosof, eseist, erudit poliglot. Născut la Vităneşti-Teleorman. Cursuri liceale la Bucureşti, când debutează în revista „Vlăstarul” (1927). Urmează, între 1928-1931, Facultatea bucureşteană de Litere şi Filosofie, cu o teză de licenţă despre filosoful Kant. Studii de specializare în Franţa (1938-1939) şi doctoratul în 1940, la Bucureşti. Referent pentru filosofie la Institutul Româno-German din Berlin (1941-1944).
După război, nu a plecat în exil, ci a suferit prigoana regimului comunist. A avut aproape 10 ani de domiciliu forţat la Câmpulung-Muscel (1949-1958). Este condamnat la 25 de ani de închisoare, din care execută 6 ani, fiind între decembrie 1958 şi august 1964 deţinut politic. Este eliberat din puşcărie în 1964 şi, după pensionare, în 1975, se stabileşte în apropiere de Sibiu, în staţiunea montană Păltiniş, unde stă 12 ani şi moare la 4 decembrie 1987. Acolo este şi înmormântat.
Lucrări importante: Mathesis sau bucuriile simple, Pagini despre sufletul românesc, Rostirea filosofică românească, Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii româneşti, Sentimentul românesc al fiinţei, Devenirea întru fiinţă s.a.
AUTOR: Gianina Gheorghiu